Leviathan

Sângele neprihăniţilor

nu se scurge umil

În pământ

Ci, pe norii albaştri,

Se suie la cer.

 

Din visurile întunecate 

ale celor nevinovaţi

Se va arăta

Pe marginea oceanului 

fiara.

 

Cu gura deschisă şi solzii tăioşi

Cu ghearele care ştiu cel mai bine

să caute inima

Va privi fără milă în ochi 

Osândiţii.

Sunt câteva sute de case la ţărm

Şi din ele în zori 

n-or să mai rămână sticlind 

Nici boabe mărunte de jar 

nici cenuşa.

 

„Visele rele se-mplinesc totdeauna”

Spun zodierii şi prezicătorii.

„Se va ridica fiară din apele mării

Şi cei vii vor avea durere şi spaimă.

E semn că împlinirea timpurilor

Cu paşi grăbiţi 

se apropie”  

 

Cu vuiet se cască apele 

şi adâncurile răzbunătoare

Fac loc să se ridice deasupra 

insula de solzi şi pucioasă

a visurilor înspăimântate

cu care cei fără de vină

au fost bântuiţi 

noapte de noapte.

 

Ţărmul se inundă, valurile

izbesc cu furie în faleze,

Zvon că vânzoleala din ape

va spulbera tot nisipul 

până la nori.

 

Se târâie gâfâind 

mai întâi prin grădinile 

sătucurilor pescăreşti de pe coastă,

mătură cu suflarea temeliile şi acoperişurile

şi-şi urmează nestingherită

ca orice fiară a pedepsei

calea.

 

……………………………………..

 

Pe valurile liniştite ale după-amiezei

Se leagănă arbori şi scânduri

Cuştile câinilor, coteţele de găini

Şi nu e nimeni 

Să verse o lacrimă.

Atât. 

O lacrimă în mare. 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *