Zilele …

pot fi variate și variabile în funcție de conținut, faste, nefaste, anoste. Atunci când servesc unor abrevieri precum OMS, ONU, OMM, UNICEF și multe altele de nivel mondial, evident că nu au nimic planetar fie și pentru faptul că, nefiind cunoscute, nu înseamnă mare lucru sau aproape nimic. Am scris odinioară despre puhoiul de zile mondiale deci nu revin. Totuși,  recent am putut constata că sunt atât de multe încât depășesc numeric zilele anului.  Ziua de 15 octombrie  ar trebui să fie ceea ce evident nu e pentru că nu are cum,  Ziua mondială a femeilor din mediul rural. Având în vedere situația majorității femeilor din mediul rural planetar, presupusa sărbătoare ar fi mai curând o tristă ironie, dacă ar ține-o cineva. 

Incitant însă e faptul că tot în 15 octombrie, probabil din lipsă de spațiu, sărbătorim Ziua mondială a spălatului pe mâini. Volens nolens lucrurile primesc o turnură interesantă fie și pentru că procedeul e utilizat și în lipsa apei și a detergenților consacrați. Apoi, nici nu e nevoie de o zi anume. Pornim de la manus manum lavat din Satyricon al lui Petronius, cu mențiunea că înțelesul lui o mână o spală pe alta era de reciprocitate, adică „spală-mi tu mâna că ți-o spăl și eu pe a ta” (le aveau desigur pe amândouă dar înțelegerile se făceau cu mâna dreaptă ca și salutul). În scurt timp însă, dacă nu chiar de atunci, fiecare preferă să-și spele individual ambele mâini căci ce-i sigur e sigur. Realizările temeinice necesită ambele mâini. Spălatul pe mâini depinde de ceea ce  trebuie înlăturat și astfel avem: mâinile copilașilor – depinde în ce au trebăluit; mâinile adulților pun probleme mari: mâinile hoațe – se recomandă igienizarea juridică prin condamnare; mâinile criminale – se recomandă spălare totală prin execuție, imposibil de realizat în Europa; nici despre amputarea membrelor superioare, după modelul unor state teocratice care nu deranjează însă drepturile omului, nu poate fi vorba în spațiul presupus civilizat. Pornind de la acest tip de situație s-ar cere spălarea creierului dacă cea totală nu e posibilă. Pe de altă parte asta ar însemna condamnarea la consum mediatic audio vizual 24 de ore din 24. O categorie aparte o reprezintă „mâinile curate”, permanent dezinfectate dar constant infecte prin ceea ce au semnat: mâinile liderilor semnatari ai diverselor acte precum declarațiile de război (în care se moare și atât…) și multe altele… 

Nu putem omite formula o mână o spală pe cealaltă și amândouă obrazul. Aici apare din nou o problemă, anume dacă obrazul există sau nu, de vreme ce avem adjectivul neobrăzat. Evident cremele faciale nu ajută la nimic în cazul sinonimului relativ obraz pătat.  

Ajungem  cu spălatul pe mâni la poate cel mai cunoscut caz în lumea creștină – mediatizat i-am spune azi – adică gestul romanului Pontius Pilatus. Cert nu a avut loc în 15 octombrie, fiind Pesah, dar ar putea fi o sărbătorire a actantului și iată de ce: oficialul roman a judecat conform dreptului roman fiind obligat prin funcție să constate dacă e crimen lesae maiestatis adică lezarea majestății; după ce constată că nu e cazul,  afirmă: „eu nu-i găsesc acestuia nici o vină”. Executarea lui Iisus devine astfel o parșivitate sacerdotală în lupta pentru putere și nicidecum o decizie romană, fapt pentru care mâinile lui Pontius sunt realmente spălate. Când ai o singură sursă însă, spălatul pe mâini devine (in)discutabil. Amintesc că în Biserica Ortodoxă Etiopiană Tewahedo romanul spălat pe mâini e Sfânt, după cum soția sa, distinsa matroană Claudia Procula e Sfântă, fiind cea care L-a visat pe viitorul Mântuitor, străduindu-se apoi să-L  salveze. Probabil că etiopienii înțeleg spălatul pe mâini la modul roman. E dreptul lor. E bine să acceptăm că mai există și alții în afară de noi. 

Revenind de unde am plecat, spălatul pe mâini e bine să fie cotidian, la propriu, chiar dacă suntem cu mâinile curate.  

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *