Nu este o extensie titulară, ci o realitate care ne caracterizează. Presupusele crize politice (preferabile celor biliare sau nervoase) din România, periodice, exacerbate prin mijloace specifice interne şi externe, evidențiază existenţa pe mai departe a unui filon atât de drag nouă românilor: continuitatea (în varii forme). Se vădesc aceleaşi două aspecte pe care le putem depista de secole în istoria noastră; pe de o parte aşa-zisa îngrijorare a celor mari (şi puternici) faţă de evenimentele din România; să fim serioşi: îngrijorarea, cu adevărat (dacă există ???) e ca nu cumva să facă şi alţii – mai mari şi mai tari – la fel; există apoi şi o evidentă iritare a celui mare faţă de atitudini de tipul „eu sunt mic, Tu fă-mă mare, eu sunt slab, Tu fă-mă tare”, cel mai adesea infantile (ele, atitudinile) prin rezultatul final: una după ceafă.
De la primul imperiu civilizat al omenirii, Imperiul Roman, se ştie, sau ar trebui să se ştie, că există popoare mari şi puternice, menite conducerii şi popoare mai mici menite supunerii (chiar dacă nu vor); nu e cinism, ci pura realitate verificabilă în timp și spațiu; genialul Vergilius, o fire blândă şi poetică dar cu o lucidă conştiinţă politică a vremii (şi nu numai), a sintetizat ceea ce rămâne valabil şi astăzi cu o uşoară schimbare nominală mutatis mutandis, dar păstrând nuanţa de providenţialitate în ideea că romanii au venit pe lume pentru a-i ocroti pe supuşi şi a-i înfrunta pe trufaşi. Din păcate pentru noi şi alţii (aproape toată Europa…), s-ar zice că am rezultat dintr-o supunere finală, dar benefică prin civilizare, încă intuibilă la nivelul limbii, oricât am neglija aspectul latinităţii ei. În general, toate marile imperii care au urmat, o sugerează şi istoricul Edward Gibbon în cazul celui britanic, l-au avut ca model pe cel Roman, cu o deosebire esenţială (nu o spune englezul însă): dacă romanii nu au pornit niciodată de iure un război, cei care i-au imitat le-au pornit toate din „îngrijorare” extinsă „până la cele din urmă hotare”, cum spune Blaga, cu referire însă la inspiraţia poetică.
Dacă Imperiul Roman oferea un principiu general imbatabil – cetăţenia romană: Civis Romanus sum –, imperiile care se doreau urmaşe se înfundau în aroganţă, naţionalisme, jafuri şi religiozităţi care mai de care mai malefice, ceea ce ar explica de ce modelul a durat aproape o mie de ani, iar „urmaşii” – un secol sau nici atât. Că noul tip de imperiu s-a dovedit debil e clar, aşa că, îngrijorările celor mari persistând, a apărut uniunea; mai întâi a Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S. – prescurtare imortalizată de Beatles în Back in U.S.S.R) de a cărei apăsare am avut inevitabil parte şi printr-o geografie năpăstuită, dar mai ales pentru că aşa s-a stabilit la mica înţelegere a celor mari. În timp ce unii au arătat de îndată, chiar prin revoluţie, că detestă sistemul, noi am ajuns (aproape) să-l divinizăm prin conducătorii de care am avut parte (conform adevărului că fiecare popor are conducătorii pe care-i merită), unii chiar regretaţi azi într-un procent de-a dreptul amoral.
Concurenţa nu doarme, ca atare Uniunea Sovietică, cu numele schimbat, stă „faţă-n faţă cu reacţiunea”, caragialian scriind, deci cu Uniunea Europeană; două uniuni care, în fapt, la vârf s-au înțeles foarte bine până nu demult, problema fiind strunirea mărunţeilor. S-a repetat până la sastisire că „(ne-) am dorit să intrăm în UE”, dar s-a uitat probabil care ar fi fost alternativa dacă, pur şi simplu, nu doream: fosta Iugoslavie. Phaedrus a formulat într-o fabulă un principiu care funcţionează şi azi în ediţie ne varietur: „când un sărman încearcă să-l imite pe un puternic, piere”.
În asemenea situaţii apare conducătorul mic dar providenţial care, salvându-se pe sine, dă impresia că salvează Statul şi poporul; scrisorile de recunoștință după penetrarea UE și NATO au atestat că, din nou, cei mari şi-au vârât coada la noi, dacă o scoseseră vreodată (cu Schengen și vizele transatlantice mai vedem…). Aici tradiţia e iarăşi indubitabilă: „unşii Domnului” mergeau la Stambul spre a fi (re)confirmaţi şi – ne-o spun explicit cronicile – Vodă săruta papucul luminatului Padişah. Pe de altă parte, pornind de la principiul folcloric „Maică, mulţi te-au duşmănit, Că eşti ne(-)am blagoslovit”, se persistă în obsesia că, având noi cea mai frumoasă, cea mai bogată, cea mai însorită, cea mai dăruită de Dumnezeu ţară, toţi şi-au dorit-o ca pe nici o alta, astfel că toate relele ne-au venit de la alţii. Cotropitorii au fost toţi hulpavi şi, din păcate, mai puternici decât noi care însă nu ne-am mişcat din loc, mai ales că nici nu ne-o cerea nimeni căci ce erau să facă într-o țară nelocuită, chiar dacă mai târziu premierul poet propunea „să ne mutăm în altă țară”; mai rău e că se pleacă acum, reducându-se (şi) numărul electorilor; romanii, fino-ugricii, turcii, habsburgii, ruşii, toţi s-au dus, neputând păta puritatea statorniciei noastre. Ceea ce e bine, numai că au venit alții la cumpărături… . Ca o reminiscenţă, devenită şi ea invariantă… politică, indiferent de coaliţii şi alianţe, când ceva scârţâie în Ţară, probleme vin de la … Băile Tușnad, de exemplu. Ar mai fi câteva invariante interne cauzatoare de îngrijorări: profesorii, medicii, poliţiştii și jandarmii, periodic găinile şi porcii cu febrele aviaro-porcine, câinii fără botniţe şi, nu în ultimul rând, politicienii arătaţi cu degetul de primul ales al Țării. Marea sinteză aparține inconfundabilelor mijloace media, deci mediaticilor.
În aceste condiţii să-l cităm pe un politician român, dar nu eiusdem farinae: „… învăţăm marele adevăr că mediocrităţile trebuiesc descurajate de la viaţa publică a unui popor”. (Titu Maiorescu). Și nu se referă doar la politicieni…
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
