Însîngerați de vin
În mînă cu bucăți de măr
Stăm într-o rînă, într-o doară de adevăr
Vameșul zîmbi cu înțeles:
Mărturisește…
O serenisime…
Muguri ca ochii de magnolii,
bătăi pierdute ale inimii
necuprinse ‘ntre brațe
prăpăstii ‘n care ard cărbunii
și mersul
mai greu ca pe ape…
Calc peste toate
Și Penitența ? Întreabă Vameșul ușor încruntat
În genunchi pietruiesc gîndurile ce mă aduc din adînc.
Bazalt înmuiat în roșu-carmin cîntător
cuburi lovite cu
mănunchiuri boante de cuvinte
Noaptea de mai și… între brațe
gol
Stai, (deja răstit)
Cobră regală
Injectează serul divin și întreabă:
Cine ești tu?
Mumii de larve ce plutesc
de la corăbierii lumilor trecute
gîndul-sămînță lipit de frunza purtată de vînt
melopee, dună de gheață
flori
răsărite din fuioare de ceață
Arkadia, cu stînci as-cuțite și lapte de capră
Pour le bonheur
de tous ou de rien va plus…
Străin…
Străin ce caută pămînt, asta
Sînt
