România sustenabilă

Aspectele războiului sustenabil fiind clarificate săptămâna trecută, o recentă propunere la nivel ministerial privind reducerea săptămânii școlare la trei zile efective în cazul claselor XII doar la materiile „maturității”, restul fiind on line după bunul plac al tuturor (adică materii la alegere și neesențiale), făcând deci sustenabilă  promovarea, mi-a amintit de faptul că avem în realitate (în cea virtuală!)  România educată; evident un (alt) proiect ca de autostradă din care nu a ieșit nimic. Situația de criză intelectual juvenilă invocată de tot felul de ONG-uri parșiv lacrimogene e cu atât mai periculoasă cu cât apelând la articolul hotărât, i în acest caz, induce falsa impresie că toți copiii României sunt în pericol, deși, dacă doar unul din trei – patru nu are chef să învețe, înseamnă că lucrurile sunt în limitele normalității din totdeauna; desigur depinde cine te stipendiază. 

În plină criză alimentară irlandeză, Jonathan Swift venea cu O propunere modestă menită să facă sustenabil consumul de proteină animală al insularilor: sacrificarea bebelușilor pentru consumul zilnic. Era evident un pamflet care ne poate duce însă cu gândul la o serie de sustenabilități în Țara noastră, începând  cu sacrificarea învățământului național. Spunea în perioada comunistă unul dintre savanții noștri că „ăștia se străduiesc de decenii să distrugă învățământul și tot nu au reușit”. De data aceasta însă pare că suntem în fața unei iminente victorii. Regula celor trei zile efective poate fi extinsă în tot sistemul, dacă tot sunt atât de timorați și epuizați elevii noștri; se vor revigora în fața ecranului monitor, postând și urmărind inepțiile colegilor; concomitent se poate opera și o reducere salarială în învățământ, sustenabilitatea financiară devenind evidentă.

Aplicabilitatea sistemului se va dovedi sustenabilă însă în aproape toate domeniile. În sănătate, că tot sunt probleme, internările se pot face pe trei zile după care bolnavii sunt externați către casă unde în restul săptămânii vor urmări seriale cu spitale, intervenții chirurgicale și medici cu probleme sentimental hormonale în interpretarea unor actori îndrăgiți. Sustenabilitatea sistemului se va augmenta și în faptul că nu toți externații vor reveni  în săptămâna următoare la spital din motive obiective, de expiere. Și în acest caz se pot opera reduceri salariale ce vor duce la un buget consolidat al ministerului de resort (eventuale renovări, igienizări, achiziții dubioase…). 

O situație aparte o generează penitenciarele: primele trei zile ale săptămânii în celule sau locuri de reeducare prin muncă, plătită totuși, după care restul zilelor până duminică inclusiv, la domiciliu; obligația (demi) deținutului va fi să urmărească alături de familie, neamuri, seriale cu polițiști (corupți pe cât posibil) și pușcării (sud)americane. La revenirea de luni, fiecare va prezenta un eseu despre cele vizionate, cu posibilitatea de a acumula puncte de bună purtare. Și în acest caz sustenabilitatea penitenciarului va fi evidentă dacă nu prin reducere de personal, că nu se știe niciodată, măcar prin diminuări pecuniare având în vedere că oricum nu-și prea primesc drepturile periodic promise. 

Ca să nu o lungim, e clar că sistemul 3 + domiciliu, generat de epuizarea elevilor noștri poate fi aplicat cu succes în toate domeniile; s-a văzut și în pandemie. Chiar și în agricultura Țării, prin refacerea sistemului de irigații (era … al treilea din Europa) sucombat prin furt și nesimțită indiferență, s-ar putea iriga până la final de săptămână, iar animalele domestice să fie alimentate mecanic, prin telecomandă; astfel s-ar putea urmări în tihnă Viața satului și alte emisiuni făcute de mediatici  fără tangențe nici măcar cu muzica populară. Ajungem astfel la problema mediei audio vizuale; de vreme ce trei zile se lucrează intens, ca pentru cinci-șase, nu se justifică atâtea ore de intoxicare și prostire a poporului; ca atare, dacă tot am fost obișnuiți odinioară cu programul sandvici, adică telejurnal-program-telejurnal, de două ore, fără nici un protest al societății civile, de ce nu am reduce și acum timpii de emisie cu o diminuare  numerică a dătătorilor din gură și mâini?  Poate ne-am mai lumina printre atâtea „ar fi” ori  „n-ar fi”…

În fine, întreg acest posibil program de sustenabilitate națională, rentabilizare adică, de la medici, profesori, la tâlhari, violatori, criminali și mediatici, stând sub semnul lui TREI, primește valențe ternare, chiar Trinitare, asigurându-ne de vegherea celestă. Și totuși, cum ne vom justifica, fiind un popor atât de creștin, în fața Creatorului care a lucrat efectiv șase zile, odihnindu-se doar în a șaptea???

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *