Ianuaric privind, deci cu o faţă și spre ultimele trei decenii, se poate constata progresul făcut de poporul român în procesul de trecere de la aplauze regizate (dar multe sincere!) la spiritul critic; acesta din urmă însă, sub semnul „uitării istorice” (des citatul Noica) şi, implicit, nu o dată, a celei de sine, pare a fi mai curând „păgubos”, cum ar zice Maiorescu, pentru că nu dovedeşte nimic constructiv, ci un individualism (sau spirit de gaşcă) cu totul găunos.
Iată cum scria Maiorescu la 1883 (vor zice unii „treaba lui!”, adeverindu-i tocmai gândul): „Căci ceea ce împiedică atâţia oameni, dealtminteri inteligenţi, de a vedea bine, de a gândi adevărat şi de a scrie frumos, şi ceea ce îi condamnă să rămâie totdeauna mediocri este tocmai mărginirea personalităţii lor la interese exclusiv individuale.” (Despre progresul adevărului în judecarea lucrărilor literare). Partea proastă a lucrurilor se vădeşte însă în aceea că fenomenul e general, de sus până jos, din dreapta spre stânga şi invers, toată lumea pricepându-se la toate, dar nu la cum ar trebui făcute, ci cum nu ar trebui să fie lucrurile în interesul fiecăruia. Dacă Sadoveanu scria cu suavă melancolie despre „locul unde nu s-a întâmplat nimic”, iată că azi pare să se întâmple permanent ceva dar niciodată bun ci mereu rău. Iar canalele și nu numai, excelează în a propaga nebinele cu arțag și insistență.
Marile sărbători reprezintă mediatic începutul marii căinări naţionale: nimic nu poate fi bun căci totul e scump, oamenii n-au bani; din cele auzite şi văzute însă, rezultă că suntem un neam de lupi (pe sursă dacică, probabil), fiecare român dorindu-şi măcar un miel întreg şi o damigeană cu vin, spre a chema apoi Urgenţa. La Crăciun, măcar un curcan, un porc, de parcă ar fi parastas, nu Naşterea. După care se repetă asaltul către aceeaşi secţie spitalicească. Oamenii mărturisesc modest şi trist: „am mâncat o oală cu sărmăluţe, întâi nişte porcării, apoi o fripturică de porc, un cozonăcel, soţul a luat întâi o ţuiculiţă, două, la urmă un vinişor, dar şi nişte răcituri, că se cuvine, şi atât că mai mult n-avem de unde că suntem săraci…”. Cum s-ar zice, şi vaca slabă are stomacul tot din patru cămări; numai că ea plimbă bolul dintr-una în alta, pe când ai noştri par să le umple pe toate, ca şi cum le-ar avea. Şi toate acestea sub semnul unei profunde religiozităţi și arțăgoase tristeți mediatice.
Trec sărbătorile și reîncepe procesul de învățământ. Pe acest teren al eseurilor de ping-pong naţional, sunt mari nemulţumiri în rândul (a toate) cunoscătorilor; formele de verificare, mereu mai noi şi mai ghiduşe, culminând cu bacalaureatul, se pot împlini cu procente rezonabile între 50 şi 70, vinovaţi fiind profesorii prin indiferenţă şi incompetență, de parcă toate odraslele Ţării ar fi geniale şi de bun simţ. În țări, să le zicem sobre, se acceptă cu capul plecat, explicaţia simplă: elevii nu citesc. Desigur, nu se pune problema la noi să-i obligi să citească, pentru că rişti să-ţi vezi materia pe lista celor „stresante”. De fapt în ţările în care clonţul mare nu-l au doritorii de funcţii fără a fi aleşi şi de bani fără a munci, există un procent decent în atribuire a diplomei de bacalaureat, probabil şi pe principiul evanghelic „nu împrăştiaţi mărgăritarele în faţa porcilor”. Culpabili rămân cei care au făcut să se ajungă aici și tot ei continuă să demoleze.
În sfera ordinii publice lucrurile stau obligatoriu tot rău, aspect despre care am mai scris: dacă un infractor nu este prins, organele au dovedit neputinţă, lipsă de profesionalism şi, cine ştie, poate şi corupţie. Dacă totuşi l-au prins, se încalcă drepturile omului, căci orice infractor e în primul rând nevinovat; dar atunci de ce să-l arestezi? Iată o dilemă caragialescă, fără a fi însă unica. Dacă împricinatul mai e şi interlop, sau minoritar, sau fiul cuiva, revolta împotriva organului creşte… cu folos. Dacă e însă vreun amărât „aşa-i trebuie”, deşi poporul s-ar bucura mai mult la încătuşarea unui jăvroi din „lumea bună”, după care l-ar uita şi pe acela, căci oricum n-ar avea nimic (nici) din asta.
În caz de calamităţi se aşteaptă ajutorul Statului, deşi toată ziua auzim de necesara diminuare a rolului acestuia. Interesant este că marii teoreticieni sunt primii care se revoltă împotriva indiferenţei Statului pe care nu contenesc să-l ciuruie verbal şi nu numai, căci tocmai de la el mai pică mereu câte ceva.
Aceste câteva exemple nu dovedesc altceva decât tocmai acel individualism de care vorbea Maiorescu şi care face ca spiritul civic la români să fie nul, ba chiar neavenit. Iar exemplul vine de sus: politicieni cu averi şi aranjamente incomensurabile la propriu, legiuitori întru propriul interes, autoproclamaţi lideri „civili” specializaţi în ciupit bani guvernamentali şi în interminabile plimbări prin ograda europeană (cea americană având reguli mai serioase dar se ajunge și acolo), ierarhi bisericeşti absorbiți de ascensiunea „ad maiorem propriam gloriam”, oameni de cultură ocupaţi cu tranzacţionarea cât mai lucrativă (dacă se poate de la Stat) a editurilor, tipografiilor, firmelor de expoziţii şi târguri şi a conacului cu moşia aferentă; dar prinde bine şi o funcţie bugetară şi neeligibilă.
Evident se mizează mult și pe prostia consumatorului de informație, atâta doar că ea se adeverește a fi eminamente și în primul rând a informatorului; iarăși mediatic. Cu anuală regularitate aflăm la 1 noiembrie că în Ardeal și Banat se sărbătorește Ziua morților; adevărat, doar că e a tuturor sfinților, morților venindu-le rândul în 2. Dar asta e tradiția. Aflăm – nu știm de pe ce sursă stupidă – că în perioada comunistă sărbătoarea era interzisă: o minciună prostească. Dar, cumva trebuie să vedem că trăim în locul unde niciodată n-a fost bine. De curând am aflat, din păcate – dar prostia trebuie totuși urmărită precum răufăcătorii – că în țară mai există un singur pălărier, evident în capitală; altă prostie; există în continuare pălărieri și în Sibiu, Timișoara și alte orașe; pe linia stupizeniei mortuare, aflăm că în comunism cei care purtau pălării erau considerați dușmani ai poporului. Parcă și prostia ticăloșită ar trebui să aibă o limită; dar nu… Și ca să închei cu o pildă de analfabetism mediatic, aflăm că un cetățean a căzut, sau așa ceva, nu contează și și-a pierdut conștiința (sic); NU, cei care prezintă locul acesta ca fiind cel în care nimic nu e bun, și-au pierdut demult conștiința, dacă au avut ce pierde; cetățeanul și-a pierdut eventual cunoștința. Deși nici cunoștințele nu e bine să le pierzi.
Dar, dacă nicicum nu e bine, apare inevitabil interogaţia leninistă: „Ce-i de făcut?” Soluţia pentru noi este, firesc, Caragiale. Dacă nici măgarul, nici calul nu-şi dovedesc randamentul, să optăm pentru catâr (vezi ce spune un pedagog…). Ar fi doar o problemă: până acum s-a dovedit sterp. În rest, ianuaric privind, cu o faţă deci spre viitor, vom avea, probabil, aceeaşi imagine precum privind înapoi (deja posibil cu indiferenţă, deși s-ar explica și mânia).
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).