Când la nivel european se spune că suntem „pe calea cea bună”, înseamnă că ne-am făcut temele la capitolul copiere – ca să nu-i zicem maimuţăreală – a tot ceea ce ni se sugerează imperativ.
Dacă americanii nu renunţă la o tradiţie juridică verificată în timp, continuând cu pragmatică statornicie să-i trimită în neant, conform dreptului roman, pe cei care au luat cu premeditare viaţa semenului, Europa se împăunează, parcă la propriu, cu grija faţă de infractori, adeverind spusa lui Appolinnaire după care „păunul e o pasăre frumoasă/ Dar când se-nfoaie/ Vederii dosul îşi lasă”.
Pentru cum merg treburile la noi, în calitate de europeni desigur, drepturile omului (cel puțin discutabile) devenite ale infractorului constituie o mană, dar nicidecum cerească.
Grija pentru borfaşi, de la (foarte) mari la mărunţi, este o problemă de vigilie națională. Un director de penitenciar pentru scursori juvenile a fost imperativ și instantaneu destituit când cei aflaţi unde merită (desigur, nimeni nu s-a ostenit să sublinieze şi de ce) se prăjeau între ei manu propria, cum ziceau latinii. Concluzia anchetei a fost de un grotesc imbatabil: saltelele nu erau ignifuge.
Dacă aceeași grijă maternal penitenciară s-ar manifesta şi pentru saltelele bolnavilor din unele spitale, care dorm pe putregaiuri pătate, parcă ai fi tentat să lăcrimezi. De fapt, întrebarea care se naşte e aceasta: dacă pentru nişte găinari ordinari, hoți, criminali, se face atâta caz, care sunt oare condiţiile de detenţie oferite marilor infractori, interlopilor??? (presupunând că vreunul ajunge totuşi în puşcărie pentru mai mult timp).
Arătam mai demult că o reformă euro simiescă – de vreme ce tot timpul reformăm, adică deformăm – a marii literaturi naționale se impune începând cu titluri precum La țigănci, Rondelul țiganilor, fragmente din Eminescu și destul de multe altele. Este evident însă că trebuie să iniţiem şi o reformă a literaturii române cu iz justiţiar, inacceptabilă în condițiile ascensiunii infractorului european, român sau nu.
Oricât de mult (mai) ţinem la Ion Creangă, spre pildă, nu ne putem înfăţişa Europei (pro) infractoare cu o proză precum Povestea unui om leneş. Nu puturoșenia constituie esenţa problemei, căci în U.E nu sunt toţi nemţi, cât or mai fi ei de nemți, după cum nu mai există leneși și săraci ci minoritari gălăgioși până la impertinență, de esență neomarxistă, ca să nu i se spună neocapitalistă. Totul pare mai simplu când se privește înapoi cu mânie, ca scuză. Deci, spânzurarea leneşului de către comunitate e punctul spinos al naraţiunii lui Creangă. În primul rând este contrazis principiul general uman conform căruia „de lene n-a murit nimeni”. Va apare apoi şi interogaţia: „Ce literatură, ce fel de ţară e aceasta, în care sunt încălcate drepturile trântorului?”
În sfârşit, ideea pedepsei capitale este de-a dreptul odioasă: cum să spânzuri un leneş nevinovat, în Europa, când marii criminali sunt îngrijiți în spitale occidentale, unii beneficiază de condiţii optime pentru a-şi redacta sângeroasele memorii, devenind milionari în puşcărie, eliberați apoi și pentru merite literare? De ce nu și un Nobel al infractorului, mai ales că scandinavii excelează în degenerata grijă pentru penali? Prin urmare, dacă dorim să devenim cu adevărat europeni, altfel va trebui să ne scriem literatura, iar cea existentă deja să o adaptăm; nu ar fi nici primul, nici ultimul matrapazlâc cultural românesc. Dacă propria realitate ne-o măsluim periodic (istoria, de exemplu), cu lumea ficţiunii ideale – maiorescian vorbind – va fi mai simplu. Deci: „Cică era odată într-un sat un om grozav de leneş… nici îmbucătura din gură nu şi-o mesteca. Şi satul, văzând că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spânzure. Îl pun într-un car cu boi şi hai cu dânsul… Pe drum se întâlnesc ei cu o trăsură, în care era o cucoană, reprezentantă a societăţii civile. Văzându-i ea şi auzind despre ce este vorba, spuse înfiorându-se: „Păcat, sărmanul, să moară ca un câne fărădelege. Mai bine duceţi-l la moşie la mine. (Căci asemenea altora care se smiorcăiau de la o vreme, cucoana o ducea tare bine, deja din tinereţe). O să mănânce posmagi în hambar până la bătrâneţe şi se va integra şi în absolut”. La întrebarea leneşului „Dar muieţi-s posmagii?”, coana, fruntaşă la Liga Apărării Drepturilor Infractorului, răspunse cu drag şi înţelegere: „Nu, dar îi moi eu în gură şi am să-ţi dau ca la puiul de rândunică.” (europenizare după I. Creangă).
Și, ca să înțelegem că totul are o explicație, fie și mediatică, deci dusă cu pluta și ușor ticăloșită, să ne punem întrebarea pur umană: dacă leneșul avea grave deficiențe stomatologice pe care, ca locuitor al satului nu și le putea rezolva??? Urmărind orice telejurnal, adică pe orice canal, mai mult sau mai puțin desfundat, vom observa preferința mediaticelor mai cu seamă, pentru interlocutori rurali știrbi, fie complet, fie cu câțiva dinți gălbejiți printre care involuntar și discret secretă salivă. La cât sunt unii de slabi e evident că nu prea pot mesteca, iar atunci ce facem? Îi lăsăm să moară de foame, revoltându-ne că doar beau? În cazul interlocutoarelor, la fel de știrbe dar parcă mai volubile, se adaugă și părul decolorat pe jumătate și revărsarea sinusală cauzată de absența sutienului.
Acestea sunt deci marile probleme.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
