Mă gândesc că ar trebui să mă duc după țigări. Mai am vreo două, trei în pachet și nu-mi ajung pentru restul zilei, iar magazinele se închid devreme azi. Nu cumva să uit cheile, telefonul, portofelul, căștile, scrumiera portabilă norocoasă, bricheta, ochelarii, masca de protecție, părul care trebuie aranjat, dinții pe care am uitat să-i spăl pentru că m-am trezit foarte obosit, ce coșmar urât am avut aseară. Stai, deci câte țigări am exact? Două. În ultima vreme fumez cam mult și nu e bine. Nu fac multe lucruri ce se încadrează în bine. Poate d-aia am început să tușesc. Acum câteva zile mi-am ținut respirația cât am putut de mult ca să-mi dau seama dacă s-a schimbat ceva. E aproape la fel, un minut si 45 de secunde, deși în alte momente puteam cu o secundă, două în plus. Poate fi și de la presiunea atmosferică, sau calitatea aerului. Temperatură. Stare de spirit? Încerc să nu mă mai gândesc, îmi trebuie țigări acum. Îmi ard plămânii, dar nu știu dacă e din cauza poftei (unii îi zic dependență) sau a unei boli pe care nu am descoperit-o. În cazul în care se află în stadiul terminal, nu cred că mai are rost să mă duc la doctor și asta mă liniștește cumva. Totuși, aș vrea să mai trăiesc un pic. Cică viața trebuie trăită. Trebuie să mă bucur de ea, așa îmi spun oamenii apropiați. Apreciez că îmi vor binele, dar mă neliniștește faptul că nu știu cum să o trăiesc. Poate ăsta e felul meu de a trăi și nu e nimic mai mult. Aud de foarte multe ori expresia o să-ți dai tu seama și nu te mai gândi atât. Și dacă nu-mi dau seama? Ce e seama și a cui e? Iar atunci când merg cu valul există șansa să spun prostii, să mă fac de râs, să supăr pe cineva. Indiferent cum ar fi, acum am observat că ochelarii de vedere sunt cam murdari. Dacă nu-i curăț, e posibil să nu văd prea bine pe unde merg și să ajung la alt magazin. De exemplu, măcelăria. M-aş face de râs. Deja o aud pe doamna de la tejghea cum râde zgomotos. Ar fi bine să fie doar ea acolo, dar e weekend, și lumea mai iese la cumpărături. Deci minim încă 2 clienți și maxim 10, pentru că nu e o încăpere prea mare. Zgomotele se vor auzi până afară, fapt ce o să atragă atenția trecătorilor de pe stradă. Apoi o să aștepte la ușă, o să întrebe ce s-a întâmplat, vai, ce idiot, apoi râsete. Dacă aș ajunge la magazinul de xerox, aș primi doar o poză cu un pachet. Sau o cană cu cămile. Bani de calendar nu am. Măcar bărbatul de acolo e înțelegător, dar probabil s-ar fi hlizit când m-ar fi văzut cum mă împiedic de tocul ușii de la intrare. Problema nu se termină aici, pentru că mă uit în jos și observ că mi-am zgâriat adidașii proaspăt spălați. Deci să fiu atent cu ce mă încalț. Să zicem că totul merge bine, ceea ce e greu de crezut luând în calcul și ceilalți factori încă necalculați, ajung la magazinul corect, deschid gura și mă bâlbâi. Poftim? Domnule, vă rog să repetați. Deja simt o presiune din partea vânzătoarei și a clienților din spatele meu, care ori rânjesc ori se încruntă. Într-un final fac eu rost de pachet cumva, dar după? Să zicem că ies pe stradă și că-mi aprind o țigară, iar când o arunc cade într-o baltă de benzină. De unde benzină pe stradă? Nu știu, ce întrebare stupidă. E acolo, lângă o mașină. Ia foc, explodează, mor și câțiva oameni din jur, țipete, haos general, eu scap doar cu câteva zgârieturi, vine poliția, multe acte cu scris mic, mă îmbrac la costum ca să mă duc la proces, procurorul începe să plângă, nu a mai văzut așa ceva, primesc 20 de ani pentru omor prin acțiune indirectă și distrugerea bunurilor materiale, părinții mei leșină și nu se știe dacă își mai revin. Până și avocatul meu pare să fie supărat pe mine. Familia e distrusă, prieteniile stricate, viitorul aruncat la gunoi, iar eu stau și joc table cu colegul meu de celulă, e bine că știu deja cum arată. Numele lui nu e important. Dar, să zicem că nu e benzină scursă pe nicăieri. Poate nu sting țigara bine, bate vântul și o rostogolește până la picioarele unui copil, care se apleacă și o ia cu mâna, apoi o bagă în gură, se îneacă, scrumul încins îi perforează mucoasa subțire a esofagului, suferă o hemoragie internă, pare să fie destul de mult trafic așa că ambulanța va întârzia, părinții sunt disperați, copilul nu mai scoate nici un sunet. În cazul ăsta aș scăpa de pușcărie pe moment, dar e probabil să fi fost totul înregistrat de camerele de supraveghere ale magazinului, așa că ajung de unde am plecat. Gata, știu. După ce ies din magazin, fug până acasă, dar cu grijă să nu trec pe roșu, pentru că atunci există posibilitatea de a speria un șofer oarecare, ce trage de volan și ajunge într-un stâlp, sau într-un om. Sau în mai mulți oameni.
Stau în holul casei și mă gândesc la ce se mai poate întâmpla. Pereții par să-mi șoptească noi metode prin care mă pot face de râs, dar nu-i aud prea bine. Acum am probleme cu urechea? Păi cam da, fiindcă mereu stau cu căștile înfundate-n pavilioanele auriculare. Primesc o notificare pe telefon, mă uit și văd că-i un mesaj de la prietena mea, mă întreabă ce mai fac, în sfârșit puțină liniște. Cred că aseară i-am vorbit puțin înțepat. Apoi mi-a zis somn ușor, dar nu a pronunțat ultima literă cum o pronunță de obicei. Poate îi era puțin rău? Sau am supărat-o eu? Poate nu a înregistrat microfonul cum trebuie. De la ce să-i fie rău? Țigări? Câte posibilități se pot crea de aici. Îi răspund la mesaj, îi zic că nu-mi dau seama și ies pe ușă, sperând că o să-mi amintesc pe drum ce trebuia să cumpăr.
