Covidul si ambalajele

Covidul-si-ambalajele-1Suntem încă, în TGA (Toronto Great Area), în „lock down”, adică izolare totală, situație în care e mai convenabil să te aprovizionezi în cantități mari. Și am avut câteva experiențe notabile.

Am constatat, de exemplu, că dimensiunile ambalajeor nu țin pasul cu standardele mobilierului. Pe de o parte. Pe de alta, la unele produse, recipientele mari cu detergent de rufe, un lichid gros, sau borcanele mari cu miere sunt greu de manipulat.

Hotarâtă deci să „bat sistemul”, am decis chimistă fiind, să transfer produsele din reciepientele mari în altele mai mici. Mi-am comandat online un set de pâlnii de toate dimensiunile și, separat, una imensă, destinată – cred – bidoanelor de benzină.

Cum sticlele noi de 1 litru de ulei nu mai încap în dulapul meu de bucătărie, am păstrat două sticle de 1/2 litru și data următoare am procedat la mutarea uleiului din sticla mare în cele două mici. Am crezut că-i simplu, ignorând faptul că, mai nou, sticlele de ulei au un dispozitiv de plastic la gură destinat evitării scurgerii uleiului pe gâtul ei când e turnat din sticlă. Acest mic dispozitiv nu se potrivește decât cu cea mai mică pâlnie din lume, drept care transferarea procesul nu numai că durează imens, dar se scurge ulei și pe contor și pe sticla mică și, mai ales, pe degete.

În cazul borcanelor mari de miere transferate în recipiente mai mici, pâlniile sunt foarte eficiente, dar procesul e lent din cauza binecunoscutei vâscozități a produsului. Admir răbdarea apicultorilor care, în ciuda costumelor în care se blindează, reușesc manipularea mierii fără dificultăți majore. Eu sunt mai puțin îndemânatică și, având degetele libere, mai adun cu ele revărsările laterale și le ling, lucru imposibil în cazul uleiului, unde linsul nu numai că nu ajută, dar nici nu produce vreo plăcere, ba din contra!

Când am ajuns la bidonul de patru litri cu detergent de rufe, pâlnia cea uriașă și-a făcut bine datoria și am reușit să torn conținutul din cel mare în cel mic, de doi litri. Nicio picătură pierdută, totul a mers strună.

Covidul-si-ambalajele-2

Experiențele cu ambalajele însă n-au fost numai casnice, ci s-au extins și la un magazin italienesc, la care m-am dus zilele trecute.  E ca un mic supermarket, unde au și un raion de prăjituri. Citisem pe internet câteva păreri ale cumpărătorilor care spuneau ca eclerurile lor sunt extraordinare și așa păreau și în fotografia postată tot acolo. Deci, ca să fiu sinceră, pentru ecler m-am dus.

Ajunsă la raionul cu prăjituri, le-am ochit imediat. Erau de două feluri: unele cu glazura de ciocolată, altele cu una roz, de căpșuni. Forma lor însă m-a surprins. Deși erau lunguiețe, cum i se cuvine unui ecler să fie, nu erau ca niște tuburi, cum sunt cele clasice pe care le știu ci erau totalmente aplatizate. În plus erau imense, n-aveau de loc un aer grațios și discret, ci erau ca o pleașcă vagamente paralelipipedică. Dar, ce contează forma,  mi-am spus, clienții care scriseseră păreri erau încântați. Drept care am întrebat-o pe tinerica de la raion cu ce-s umplute. Cu cremă de vanilie și frișcă. Perfect, am comandat două, unul brun și unul roz și, în plus, un tiramisu, ca să-l compar cu cel de la un magazinul mic italienesc de lângă mine.

Am așteptat ca fătuca să-mi ambaleze cele trei prăjituri. Mi-a înmânat, o cutie de carton mică și cu capacul deschis. Trebuia să mă prezint cu ea la casierie să plătesc, deci, evident, prăjiturile trebuiau să fie la vedere. Da, erau la vedere, dar, ca sa zic așa, într-o înghesuială cu totul neașteptată.

În fața mea a fost un client care avea o cutie imensa, tot cu capacul deschis, în care era un tortuleț mititel care se lăfăia pe fundul cutiei. M-am gândit că tortulețul lui se va plimba de colo colo pe fundul cutiei în timpul transportului, în timp ce prăjiturile mele înghesuite vor fi nemișcate.

Casierița a închis cutia turtind bine tiramisu-ul care avusese formă de turn. Acasă am constatat, cu un fel de invidie, că, spre deosebire de oamenii obligați să stea la distanță unii de alții, prăjiturile formau un ghem compact și prietenos. Dar la gust, inseparabil și el, jos pălăria!

desene de Adelaida Mateescu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *