Bogdan Oprea, Fake news și dezinformare online: recunoaște și verifică Manual pentru toți utilizatorii de internet (5)

Dat fiind că organizaţiile de presă se confruntă cu un flux haotic de infor­maţii şi evenimente, dar şi cu o serie de cerinţe şi constrângeri impuse de procesul de producţie, arată Coman (2016, p. 297), ele sunt obligate să dezvolte şi să impună un set de reguli care să organizeze activitatea jurnalistică şi să asigure o anumită ordine şi stabilitate cotidiene. Cea mai mare parte a proce­durilor de rutină, mai explică autorul citat, se referă la trei mari câmpuri de activitate: identificarea evenimentelor, selectarea şi verificarea informaţiilor şi tehnicile de procesare a informaţiilor (Coman, 2016, p. 301). Deci, pentru a realiza produsul finit al muncii jurnalistice, reprezentat de ştire, sunt utilizate o serie de proceduri de rutină, de reguli de lucru. Aceste proceduri şi valori fundamentale pentru activitatea mass‑media se transmit noilor generaţii de jurnalişti printr‑un proces de socializare, construit fie conform preceptelor clasice ale pedagogiei, fie conform regulilor arhaice ale integrării în meserie, adică învăţarea în timpul producţiei (Coman, 2016, p. 300). Putem înţelege astfel caracteristicile care fac diferenţa între o ştire, concepută după reguli profesionale, şi o simplă informaţie, un text scris sau un material video ori audio, neîncadrabile în genurile jurnalistice, dintre cele care astăzi se regăsesc din plin în mediul digital. Cele dintâi sunt realizate de jur­nalişti profesionişti, folosind standardele impuse de meseria lor, cele din urmă pot fi realizate de oricine, nefolosind niciun standard. Acest lucru poate explica de ce fenomenul fake news este atât de prolific astăzi în mediul digital, dar trebuie să fie şi un semnal de alarmă pentru toţi actorii implicaţi în sistemul mass‑media că nevoia de ştiri a oamenilor se sprijină pe dorinţa lor de a găsi semnificaţii ale realităţilor lumii în care trăiesc.