Bogdan Oprea, Fake news și dezinformare online: recunoaște și verifică Manual pentru toți utilizatorii de internet (4)

Prima lucrare păstrată în istorie care introduce dezinformarea, manipularea şi înşelăciunea ca elemente ale actului de guvernare, mai spune Bogdan Teodorescu, este tratatul Arthaśāstra (în traducere, „Ştiinţa statului”), scris în jurul anului 250 î.Hr. şi atribuit lui Kautilya, mentor şi înalt consilier al împăratului Chandragupta, cel care a constituit Imperiul Maurya, primul care reunea sub un singur sceptru micile state din subcontinentul indian (2007, p. 43). Lucrarea prezintă cele şapte categorii de angajaţi ai statului a căror misiune era disemi­narea în rândul populaţiei a unor informaţii, povestiri sau zvonuri cu privire la măreţia regelui şi vorbeşte despre agenţi secreţi care aveau misiunea să susţină acţiunile de dezinformare ale puterii (Teodorescu, 2007, p. 43). Aceşti agenţi secreţi, se explică în Arthaśāstra, ar putea fi folosiţi în timpul colectării de taxe de la bogaţi pentru a vărsa sume mari, în mod public, în fondul de colectare, pentru a servi drept pildă, sau ar putea fi deghizaţi în demoni pentru a tulbura liniştea unei comunităţi, pentru ca un alt agent, deghizat în ascet, să poată cere bani în schimbul alungării demonului (Teodorescu, 2007, p. 44). Chiar şi regele era învăţat să practice dezinformarea. Pentru a‑şi dovedi obâr­şia divină, în timpul ceremoniilor religioase agenţi secreţi erau deghizaţi într‑un tunel subteran acoperit de flăcări, întruchipând zei ai focului, pentru ca regele să se poată apropia de ei şi să li se adreseze ca şi când ar vorbi de la egal la egal; de asemenea, se putea construi un ponton acoperit de apă, pe care regele să meargă lăsând impresia că poate păşi pe apă.