Așadar, nu întotdeauna și nu sub orice aspect masa uriașă a minereului steril excavat din mina omenescului trebuie să ne dea noțiunea normalului, ci arputea s-ofacă și puținul aur pe care-l descoperim săpând ici-colo cu mari eforturi, răsplătite însă de valoarea inestimabilă a metalului prețios găsit. Libertatea e rară în raport cu opresiunea și servitutea, dar raritatea o face cu atât mai valoroasă. E improbabilă, dar asta o face cu atât mai dorită. E fragilă, dar fragilitatea ei ne îndeamnă cu atât mai mult să o protejăm. Năzuința spre libertate ne plasează într-o mare excepție majoritară, odată ce devenim conștienți de această năzuință: desigur, ne ducem viața aproape întotdeauna „în lanțuri“, vorba lui Rousseau, dar, odată ce descoperim faptul și natura în lănțuirii și învățăm cum să denumim și să deosebim feluritele tipuri de lanțuri, înțelegem ce nu e în ordine cu viața noastră și că, deoarece„ne-am născut liberi“ și asta-i regula noastră autentică, acum suntem continuu în excepție în raport cu ea.
