MUSICA PURITAS DOMINICA (un adevăr…)

Virusarea omenirii a schimbat ceva din fariseismul  discursului politic la final de  an; am remarcat cu prudență că nici unul din cei mari – pigmeii nici atât – nu le-a urat popoarelor „să trăiască în pace și armonie”, ci a fost  declarată cu sobrietate continuarea luptei împotriva virusului. Marea muzică probează faptul că urările pacifiste ale mai marilor lumii nu au nimic cu intenția și realitatea: în 1735 Antonio Vivaldi surprindea cu un motet intitulat Nulla in mundo pax sincera, adică Nu există în lume pace adevărată (în înțelesul de pură, curată, sinceră); textul latin medieval, pe cât de anonim, pe atât i s-a părut de realist genialului venețian. Iubirea pură, spune textul, e singura speranță a sufletului omenesc dar printre culori și flori sâsâie  șarpele. Dacă pace nu există în lume, sub nici o formă, crede anonimul medieval, rămâne doar speranța „întru Iisus”. Și atât. Oricum, Vivaldi depășește prin muzică  textul  și adevărul său, căci, spunea recent Anne Sophie Mutter „El ne dă o încredere și o bucurie inexprimabile”. Partea a treia exultă într-un singur cuvânt: Alleluia, care pe note vivaldiene ne duce dincolo de bine și rău.  Să ascultăm o interpretare de excepție oferită de britanica Emma Kirkby.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *