Lumina se stinge în URSS în momentul în care aura regimului începe să orbească Occidentul. Primele luminițe, lansate cu pricepere de partidul‑stat, atrag atenția în momentul celei de‑a zecea aniversări a revoluției. Evenimentul a fost pregătit cu grijă înainte, la inițiativa Cominternului și a sindicatelor sovietice. Propaganda din afara țării, alegerea invitaților la festivitățile din URSS, controlul delegațiilor, totul este aranjat încă din mai 1927. Tovarășii englezi sunt însărcinați cu organizarea unei conferințe internaționale în care este prezentat bilanțul celor zece ani de construcție a socialismului; camarazii francezi creează un Comitet pentru a Zecea Aniversare, în timp ce L’Humanité face campanie pentru a‑i allege pe fericiții tovarăși care vor pleca în călătorie. Nici o delegație nu trebuie să depășească între 10 și 15% de militanți comuniști, restul trebuie să le fie accesibil intelectualilor „simpatizanți“. În total, 927 de delegați din 43 de țări vin să asiste la festivități în URSS, dintre care 143 de francezi, grupul cel mai numeros. Aceste șederi sunt plănuite în cele mai mici detalii și invitaților li se induce ideea că pot să dispună de timp după bunul‑plac. Francezul Pierre Pascal, care puțin câte puțin s‑a îndepărtat de regim după represiunea de la Kronstadt din 1921, îi ia în râs pe acești vizitatori de o zi: „Sunt convinși că fac o anchetă extrem de serioasă, că aleg ei ce văd, că nu e nimic pregătit în prealabil. Se extaziază cu toții la ședințe, în cluburi, în sanatorii și creșe“.
(Fragment din capitolul „Sângele altora“)
Thierry Wolton,
O istorie mondială a comunismului. Încercare de investigație istorică
Volumul III
Un adevăr mai rău decât orice minciună
Complicii
Humanitas, 2020
Cu o prefaţă a autorului la ediţia în limba română
Traducere din franceză de Wilhelm Tauwinkl, Carmen Fotescu, Marieva‑Cătălina Ionescu, Mariana Piroteală, Elena Ciocoiu, Georgeta‑Anca Ionescu şi Emanoil Marcu
