C.S. Lewis -De ce, Doamne? O radiografie a suferinței (1)

Nimeni nu mi‑a spus că jalea seamănă atât de mult cu frica. Deși nu mă tem, trăiesc aceeași senzație pe care mi‑o dă teama. Aceeași zburătăceală ca de fluturi în stomac, aceeași neliniște, același gol. Înghit în sec întruna.

Alteori parc‑aș fi cherchelit sau lovit în moalele capului. Între mine și lume s‑a așternut un fel de pătură nevăzută. Mi‑e greu să pricep cuvintele altora. Sau poate mi‑e greu să vreau să le pricep. Cu toate astea, nu doresc să fiu ignorat. Mă îngrozesc de clipele în care casa e pustie. Măcar de‑aș auzi lumea vorbind în jur, dar nu cu mine.

Uneori, cu totul pe neașteptate, ceva din mine încearcă să mă asigure că, totuși, nu‑mi e atât de greu, nu chiar atât de greu.

….

Se spune că unui om nefericit trebuie să i se distragă atenția ca să iasă din el însuși. Când e răpus de oboseală, în noaptea rece, i‑ar prinde bine o pătură; dar mai bine tremură de frig decât să se ridice și să și‑o ia singur. Nu e greu de înțeles de ce însinguratul se neglijează și devine din ce în ce mai murdar și mai dezgustător.

Și, în timpul ăsta, unde e Dumnezeu? Iată cel mai tulburător simptom al suferinței. Când ești fericit, atât de fericit încât nu‑i simți lipsa, atât de fericit încât ești mai degrabă deranjat de ceea ce pretinde de la tine – dacă‑ți aduci aminte de tine însuți și te întorci spre El cu recunoștință și respect –, vei fi, sau cel puțin așa crezi, primit cu brațele deschise. Dar îndreaptă‑te spre El în ceasul disperării, când nimeni altcineva nu te poate ajuta: ce primești? O ușă trantită‑n nas care se încuie pe dinăuntru. Apoi, tăcere. Ai putea să revii. Cu cât aștepți mai mult, cu atât tăcerea devine mai grea. La ferestre, nici o lumină. S‑ar putea să fie o casă goală. Dar a fost locuită vreodată? Așa părea cândva. Și părerea de atunci era la fel de întemeiată ca părerea de acum. Ce să însemne asta? De ce e El atât de prezent la cârmă când o ducem bine și de ce e atât de absent când suntem la ananghie și avem nevoie de ajutor?

C.S. Lewis

De ce, Doamne?

O radiografie a suferinței

Prefață de Andrei Pleșu

Traducere și note de Tatiana Niculescu

Humanitas 2020