Castrarea culinară

Dacă marile spirite democratice s-ar fi oprit fie și doar la ceea ce am numit castrare verbală, poate că ar fi suportabil, deși, după cum arătam, generând așa-zisa corectitudine politică, ne afundă în prostia ticăloșită. Dar, cum spiritele, bune sau rele, nu dorm niciodată, mai ales că trebuie să-și justifice stipendiile lunare de mii de euro, iată că ni se umblă și prin viscere la modul ordinar. Neavând ceva mai bun de făcut pentru că mintea nu-i duce la mai mult, anumite comisii europarlamentare s-au „gândit” (cugetat mai puțin…) că grija față de drepturile tubului digestiv european impune reglementări serioase, mai mult decât antivirale. Ca atare se impune  foarte imperios  ca (euro)cetățeanul să știe exact ce îngurgitează ca nu cumva să cadă victimă nesătuilor fabricanți și comercianți de alimente; și, pentru că tot are Europa probleme cu ei, să începem cu americanii și naționalul lor burger. Pornind de la cel autentic cu ham, orice variantă – deși nu e clar dacă e americană – trebuie să conțină în denumire componenta definitorie; prin extensie, orice aliment sau preparat trebuie să poarte denumirea componentei de bază cel puțin. E evident că în acest caz și-au băgat cozile vegetale  și o serie de minoritari contribuind la castrarea culinară. Câtă prostie, atâta ticăloșie.

La o analiză atentă însă, constatăm că fenomenul atinge firava tentativă de a ieși pe piață cu produsele noastre mai mult sau mai puțin strămoșești dar de nerefuzat la o gustare fie și ocazională. Interdicția în discuție probează în primul rând o crasă incultură, mergând până la o totală lipsă de umor și simț al metaforei; acesta din urmă fiind desigur deja prea mult pentru diriguitorii europeni. După ce era cât pe ce să ne pierdem micii, chipurile din cauza bicarbonatului de sodiu, putem întreba și o facem, cu îngrijorare: ce se va întâmpla cu delicioasele limbi de pisică? Doară nu suntem suspectați de elinguarea  îndrăgitelor feline așa cum ni s-a dus vestea despre consumarea lebedelor într-un loc în care nu era nici pană de lebădă (nici albă, nici neagră). Ce va fi cu laptele de pasăre? Nu știm cum învățau la zoologie actualii euro politicieni, căci nici ei, nici mediaticii de investigații nu își dau la vedere foile matricole, însă e cert că pasărea nu a devenit mamifer, adică nu naște pui vii pe care îi hrănește cu lapte (propriu). Deci ce să schimbăm??? Tot pe linie zoologică, ce facem cu iarăși deliciosul autohton urs de mămăligă? Evident nu ar fi rău ca la întâlnirile silvatice ursul să se dovedească moale ca mămăliga care nu explodează, dar asta e o altă metaforă… Cuiburile de rândunică, cuiburile de viespi la fel trebuie să dispară din culinaria românească, primele nevinovate, celelalte agresive. 

Mari probleme, ducând în fapt la o dublă castrare, adică și verbală și culinară o reprezintă mușchiul țigănesc! O sintagmă neîndoielnic fariseică: adică un mezel scump din care nominalizații nu au nimic de câștigat (evident e din carne de porc).

Dar ce ne facem în actuala situație explozivă periodic în unele țări ale Uniunii, cu bomba de vanilie? Nu e oare cultivarea culinară a terorismului???

Să umblăm puțin și pe la moralitate: ce înțelege consumatorul european din denumirea plăcinte cu poale în brâu? Indiscutabil delicios și acest produs dar ridicarea poalelor fie și până la brâu doar e cam imorală; nu mai vorbim de ridicarea în cap, altminteri specifică politicienilor aflați în permanentă demascare reciprocă. Discutabile sunt și cărțile de joc, denumire care e clar că încurajează viciul quintei regale, deși sunt niște nevinovați pesmeți. Iată doar câteva exemple generatoare de îngrijorare și care probabil vor necesita măsuri drastice. S-ar putea începe cu interzicerea republicării complexei lucrări a Sandei Marin Carte de bucate. Dar parcă mai utilă ar fi desființarea unor comisii europarlamentare, în timp chiar a parlamentului dacă observăm cine (ne) sunt aleșii. Pe de altă parte aproape că aș opta pentru anumite precizări alimentare, fie și gândindu-mă la faptul că au existat „consumatori” care, necitind manualul de referință, au optat să-și usuce pisica în cuptorul cu microunde

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *