Isterie autumnală

În ciuda faptului că a venit din nou toamna, cum e și firesc, adică în ordinea Firii, după tâmpenii absolute de tipul „România se topește”, sau „România lovită de ploi apocaliptice” și altele semnalate la momentul meteo potrivit, iată că mediaticii nu se lasă; în ciuda temperării aerului, continuă să dea din mâini indiferent de cele debitate verbal, fără a fi limpede care este în fapt intenția manuală. Cu ocazia inundațiilor de acum câteva  luni, o corespondentă în calea apelor învolburate și nu prea, echipată corespunzător, ne asigura manual că „apa e până aici” ducându-și membrul superior în zona sexului; desigur fiecare măsoară cu altceva. 

Dar, deja curând învechitul corona virus – deși aflăm zilnic că e „noul” – aduce cu și în sine tulburări mentale care nu permit calmarea presupusă de venirea toamnei; dacă există un număr cotidian de defuncți, variabil desigur, apar situații în care dorința de senzațional și nebuloasă (posibil și a minții) să ne pună în dubiu, până la anunțul oficial; astfel aflăm că „din surse” se știe deja înainte de ora 13 că au murit între 29 și 30 de români; asta ne duce cu gândul la un calcul cinic dar realist: puteau să moară deci 29,5 români, iar în cazul acesta unde încadrăm o jumătate de cetățean care nici viu nu poate fi??? 

Toate aceste inepții nu înseamnă nicidecum că s-a renunțat la cele cutumiar autumnale. În primul rând începe școala, instituție la care se pricep toți românii indiferent de etate, sex, religie și minoritarism dar mai ales mediaticii. Comentariile probează toamnă de toamnă adevărul lui Caragiale după care la dat cu părerea nu ne întrece nimeni și implicit la vorbitul pe lângă. În continuare școala românească e la pământ, dominanți fiind analfabeții funcționali din categoria acestora provenind cert și numeroși agitatori din mâini, stadiul lor fiind adesea sub-pământean. Tot aici trebuie însă încadrate și unele ong-uri; adică la categoria sfătuitorilor sterpi, căci ce poate fi mai inutil decât să te revolți și să dai sfaturi fără să faci nimic. Evident românii scot din buzunar (deși se recomandă cardul și nu e clar de unde altundeva ar putea scoate? Bani, adică) … pentru școală, ceea ce spus pe un ton miorlăit duce la suspiciunea de propagandă  nostalgică după vremurile imaginarei  gratuități, când părinții cumpărau și nu comentau.

Va trece însă și această toamnă „atipică” din punct de vedere pandemic, tipică însă prin stupiditățile mediatice, ușor variabile dar constante. Cu tipica furtună hormonală cerebrală, suntem informați tot mai des, așa ca să ne intre bine în cap, că în mod cert ”pâinea s-ar putea scumpi”; în primul rând a pune certitudinea alături de dubitativ, înseamnă „analfabetism funcțional” probat pe ecran. Specialiștii au doar dubii dar nici acelea profunde; e drept că în anumite zone România nu s-a topit ci, mediatic zicând, „s-a prăjit” din cauza secetei dar mult mai incitant ar fi de cercetat unde sunt cele 3 milioane și jumătate de hectare irigate în  întunecatul comunism, din care nu au rămas nici  zece procente? Poate ar fi fost util ca, precum la vecinii noștri (nu dau punct cardinal…), să nu fie distrus totul; prin furt, indiferență și ură prostească.

Căile de comunicație reprezintă de asemenea una din specialitățile  mediaticilor noștri, indiferent de anotimp. Am aflat cu regret și fără stupoare că centura ocolitoare a unui mare municipiu transilvănean nu va fi implementată nici anul acesta din cauza contestațiilor, deși „centura va avea doar 11 mii de kilometri”; așa s-ar explica de ce nu se bagă nimeni, ar termina-o, vorba lui Ștefan cel Mare și Sfânt, „urmașii urmașilor noștri”. În fapt, oricum așa va fi.

Sunt doar câteva exemple aleatorii și probatorii ale unei stări de isterie mediatică, în vorbe și gesturi, care conduce spre o stare bacoviană, feministă (masculii sunt mai puțini dar nu superiori calitativ); vă avertizez că  urmează versuri cu un puternic impact emoțional: „Histerizate fecioare pale,/ La ferestre deschise, palpită…/ În amurguri roșii, nupțiale, / Stau pale, și nu se mai mărită”. (desigur George Bacovia). Nu întâmplător afirma cineva că ecranul televizorului e ca o fereastră deschisă… Povestea cu fecioria și măritișul  e valabilă și în cazul altor categorii moderne, așa că tot pe băcăuan îl citez finalmente; vă avertizez din nou că urmează versuri cu un puternic impact emoțional și nu numai: „Stă fără noimă catedrala/ Azi, într-un secol  rafinat – / Doar de mai vin să delireze / Amanți cu suflet ruinat. / … Și delirând, când corul curge / Se face gândul mai amar – / Ei vor o noapte de orgie / Pe canapeaua din altar…/”. Chiar dacă a doua zi vor prezenta pelerinajul la o sfântă icoană făcătoare de minuni.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *