Frank Dikötter: Cum să fii dictator. Cultul personalității în secolul XX (4)

Pe 7 noiembrie 1931, la aniversarea Revoluţiei din Octombrie, Mao a proclamat, într o zonă montană din provincia Jiangxi, o Republică Sovietică finanţată de Moscova. Era un stat în stat, care îşi emitea propriile monede, bancnote şi avea propriile ştampile. Mao era şeful statului, conducând peste trei milioane de cetăţeni. Membrii Comitetului Central din Shanghai i s au alăturat, dar nu erau de acord cu războiul de gherilă. L au demis pe Mao din funcţie şi i au dat comanda pe câmpul de luptă lui Zhou Enlai. Rezultatul a fost un dezastru, căci Jiang Jieshi a învins Armata Roşie, obligându i pe comunişti să se retragă în octombrie 1934. Ceea ce mai târziu avea să poarte numele de Marşul cel Lung a fost un drum anevoios de 9.000 de kilometri prin unul dintre cele mai dificile teritorii din ţară.
Mao s a folosit de Marşul cel Lung pentru a pune din nou mâna pe putere. În drum spre Yan’an, o zonă montană îndepărtată şi izolată, aflată pe un platou de loess din provincia Shaanxi, a exploatat înfrângerea Republicii Sovietice din Jiangxi pentru a şi izola adversarii, îndepărtându l pe Zhou Enlai cu scopul de a prelua controlul asupra Armatei Roşii.
În octombrie 1935, trupele lui ajunseseră de la 86.000 la doar 8.000 de oameni, dar aceştia erau adepţi loiali şi dedicaţi. Mao, veşnicul demagog, a transformat Marşul cel Lung într un manifest: „Marşul cel Lung a arătat populaţiei de circa 200 de milioane de locuitori din unsprezece provincii”, scria el, „că numai calea Armatei Roşii este calea eliberării lor”.
Nu era doar un act de bravură. Mao conta pe un război mondial, sperând că acesta va declanşa o revoluţie globală. Ştia şi că i a atras atenţia lui Stalin. Cu câteva luni în urmă, Moscova îşi schimbase politica externă, temându se din ce în ce mai mult de un atac din partea Germaniei sau a Japoniei. În 1931 Japonia invadase Manciuria, o regiune vastă, bogată în resurse naturale, care se întindea de la Marele Zid, din nordul Beijingului, tocmai până în Siberia. La graniţă aveau loc lupte nesfârşite cu Uniunea Sovietică, existând inclusiv intruziuni pe calea aerului. În iulie 1935, Cominternul se referea deschis la Tokyo ca la „inamicul fascist”.

Frank Dikötter, istoric olandez, este profesor de ştiinţe umaniste la Universitatea din Hong Kong şi senior fellow la Hoover Institution. Înainte de a se muta în Asia, a fost profesor la University of London. A publicat mai multe volume dedicate în special istoriei Chinei, precum Mao’s Great Famine: The History of China’s Most Devastating Catastrophe: 1958-1962 (2010), The Tragedy of Liberation: A History of the Chinese Revolution, 1945-1957 (2013) şi The Cultural Revolution: A People’s History, 1962-1976 (2016).

Fragment din volumul aparut la Editura Polirom, 2020, traducere de Doru Căstăian

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *