Note pentru un jurnal al despărţirii ( 31)

Atunci când mă întorc în vis, ca spre materia din care ne-am ivit cu toţii, din pântecul genezei, mă întorc spre a revedea un chip al cărui contur îmi este redat doar de lumina părelnică din culoarele nocturne. Ziua, cu a sa mişcare de metronom orb, nu mi-l mai poate aduce şi este nevoie de aceşti pereţi ce vibrează, hipnotic, pentru ca reunirea la care tânjesc să se întâmple, în cele din urmă.

Atât de puţine fotografii au supravieţuit şi în atât de puţine fotografii suntem, împreună. Pierdute sau uitate, abandonate sau mistuite de timp, ele s-au topit în pasta delicată a dragostei, la fel cum culorile se amestecă în substanţa unui tablou. Cronologia este absentă, de parcă întreaga noastră viaţă a fost un continuum de clipe şi de ani pe care doar moartea l-a întrerupt. Stranie metamorfoză, ce aduce laolaltă fragmente separate de decenii, regăsite de mâinile noastre nedespărţite.

Atât de puţine fotografii ale ei şi ale noastre au ajuns până la mine şi poate că propria noastră pudoare explică această puţinătate. Dar nostalgia nu se hrăneşte din imagini consemnate de un aparat mecanic, ea urcă pe firul apei până la origini, acolo unde totul a început, ea convoacă culorile, parfumurile şi sunetele, ea umple întreaga mea singurătate cu imensa, nesfârşita tandreţe pe care nici o frontieră omenească nu o poate întrerupe, ea acoperă lumea în care înaintez, zi după zi, cu un văl pictat ce îi cuprinde fiinţa.

Atât de puţine fotografii, dar în nici una dintre ele boala sau moartea nu este prezentă, ca şi cum mama ar fi înaintat în viaţă fără ca nimic din această decrepitudine să o atingă, ca şi cum mama ar fi pătruns în marea pe care am iubit-o fără ca nici un val să o poată opri, până în larg, ca şi cum timpul însuşi ar fi curs alături de ea şi de noi, ca şi cum dragostea în care am crezut ne-ar fi reunit în monada lichidă pe care nici un ev al trecerii nu o poate atinge. Căci dragostea înseamnă durata ce acordă frumuseţii nu nemurirea frivolă a farmecelor sterpe, ci graţia marină a vântului care nu se poate opri niciodată din alergarea sa,alunecând, melancolic, înspre toamnă şi crepuscul.

Atât de puţine fotografii, dar în fiecare colţ în care paşii mă îndreaptă ecourile ei sunt intense asemeni imaginilor pe care halucinatul Colţ le contempla proiectate de Orfanik în castelul său singuratec din Carpaţi. Sunt spectatorul acestui teatru al umbrelor, al acestui teatru în care duhul se întrupează, spre a trece pragul înspre fiiinţa solitară şi spre a deschide poarta din care năvăleşte, tandră, lumina altor luni. Reveria înseamnă adumbrirea durerii, de parcă o atingere delicată ar alina suferinţa celui pe care doar solitudinea îl mai vizitează, cu al ei cortegiu de glasuri.

Atât de puţine fotografii, dar în ele se află înscrisă toată puterea dragostei noastre: totul este acolo, cuprins în sipetul a cărui voce este vocea vacanţelor, a mării, a grădinii, a cărărilor şi a discreţiei iubirii. Totul este închis în ele şi fiecare privire pe care o îndrept asupra celor din urmă fotografii ale mamei este asemeni privirii din vis cu care o întâmpin: este acea privire care nu se mai teme de moarte, de despărţire, este acea privire care se încarcă de foşnetul de trandafiri şi de dulceaţa melancolică a amiezelor noastre de la Focşani, este acea privire care ajunge până în pragul ce anunţă întinderea de undă netulburată a mării în care ne adâncim, amândoi, este acea privire care mângâie şi luminează, pentru că întrevede ceea ce omul apter şi înfricoşat nu poate zări, este acea privire care , hrănită de dor, se reîntoarce spre anii de început, spre a regăsi drumul pe care mama şi fiul său îl urmau către şcoală, vegheaţi de un soare a cărui lucire de vis durează atâta vreme cât firul iubirii înseşi va dura, este acea privire pe care notaţiile jurnalului despărţirii o încadrează, cu a sa străluminare nostalgică, este acea privire cu care voi aştepta propriul meu sfârşit pământesc, cu ochii spre norii desenaţi pe cer de mâna ei tremurătoare şi tandră, ca un semn al reunirii ce va să vină, în cele din urmă.

Tags: , ,

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *