Agora, Punktul critic

Despre copaci

Am crescut în vecinătatea a trei castani uriași. Foșneau ca o pădure, erau pentru mine și frați, și îngeri veghetori. Abia începusem să vorbesc, dar dacă mă întreba cineva cine sunt și de unde vin, le răspundeam doar « Eu am trei castani », într-atât deveniseră parte din fiinţa mea. Poate de aceea mai târziu am rămas cu această imagine că un pom e și o emblemă a ființei umane, că arborii seamănă cu oamenii, sunt rude de sânge și de sevă. Suntem la fel ca ei, înrădăcinați în pământ, în toate cele lumești, sperând în acelaşi timp să ne ridicãm spre înalt. Și la fel ca ei, ne dorim sã devenim o punte între finit şi infinit.
Când eram mică, în dimineţile cu vânt puternic, mi se părea că arborii devin păsări. Credeam atunci că, dacă îmi voi ridica și eu brațele, aşa cum își leagãnã copacii crengile în vânt, aș putea să mă ridic și să zbor. Și eram uimită că brațele mele nu fâlfâiau aidoma frunzelor. La Văratec, unde îmi petreceam în adolescenţã vacanţele de varã, dincolo de mînăstire, se întindea Filioru, un deal împădurit cu mesteceni. Acolo, pe la 16-17 ani, mă plimbam adesea cu părinții mei. Odatã am rămas un pic în urmă să nu mă vadă, și am îmbrățișat un mesteacăn. Mi-am lipit obrazul de trunchiul lui și am simțit că suntem parte din același întreg. Îmi îmbrățișam un frate apropiat, foarte drag. Dintre toți copacii, mestecenii sunt cel mai aproape de sufletul meu. Prin grația și subțirimea lor, mi-au inspirat mereu o noblețe spirituală pe care de mult visam să o ating.
Și mai e ceva, pădurile mă umplu de fiecare dată de taină și de sfială. Când vine de departe un vânt și trece prin crengi e ca și cum copacii ar primi vești tainice, dar deşi sunt martoră, înţelesul lor nu-l pot pãtrunde, pentru cã vine de dincolo. Vântul aduce vești din cer. Când un copac foșnește, prin frunzele lui vorbește Dumnezeu. M-am plimbat odată cu cineva care spunea, apropiindu-se de o livadă înflorită, că nu crede în divinitate. I-am spus atunci : « Dar eu am o dovadă vie că Dumnezeu există, uite, copacii ăștia din fața noastră ! » Și el mi-a zis : « Da, da, ești o poetă ! » Pentru el, un copac era doar un copac.
Multe s-ar schimba, dacă am ști să privim o pădure, dacă am intra în ea tăcând și ascultând, permeabili la toate zvonurile ei. Doar când știi să o asculți, poţi fi ascultat de pădure. Copacii ne simt uneori durerea, apăsarea sufletească și întrebările nerostite și ne răspund într-un anumit fel, cu un anume foșnet. E ca o alinare fără cuvinte. Am trăit asta lângă mestecenii de care povesteam. Am stat în tăcere și m-am golit de toate gândurile, până într-acolo încât foșnetul și vântul treceau prin mine ca prin aer. M-am umplut de seva mestecenilor, de puterea și de viața lor. Eram una cu tot ce exista, iar graţia acelor clipe avea o extraordinarã forţã tãmãduitoare.
Dacă n-am uita să privim copacii ca pe niște apropiate prezențe ale suflului divin, n-ar exista nici depresii, nici astenii. Unii se zidesc în suferința lor. Dar mai sunt și cei atenți la cum foșnește o frunză, cum se deschide o floare, cum tremură un fir de iarbă. Aceia, chiar dacã sunt bolnavi, se pot vindeca. Ei ştiu cã nu sunt niciodată singuri.

Monica Pillat MONICA PILLAT – Nepoata poetului Ion Pillat, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat, născută la 8 octombrie 1947, la Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor, la secţia poezie. Absolventă a Facultăţii de limbi germanice, secţia engleză-română (1970). Doctorat în literatura comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze şi americane, la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970-1972) şi apoi la Catedra de literatură engleză a Facultăţii de limbi străine, Universitatea Bucureşti (1973-2005). Poezie: Corăbii, Ed. Cartea Românească, 1970; Imaginaţia ecoului, Ed. Cartea Româneascã 1981; Pluralul ca o veghe, Ed. Eminescu 1989; Sentinţe suspendate, Ed. Albatros, 1998; Dorul de rai, Ed. Universalia 2005; Duet în alb, Ed. Humanitas, 2016, Întredeschideri, antologie liricã 1970-2019, Ed. Baroque Books & Arts. Proză: Cei 13 şi misterul, Ed. Tineretului 1968 (premiată de Uniunea Scriitorilor); Corabia Timpului, Ed. Ion Creangă 1976 (ed. a II-a în Poveşti din lumea jumãtãţilor de zâmbet, Ed. Universalia 2004; ed. a III-a, Ed. Humanitas, 2013); Drumul spre Emaus, Ed. Vremea 2002; Invitaţie la vis, Ed. Humanitas, 2014, Croitorul de cãrţi, Ed. Baroque Books & Arts, 2019; Dansul memoriei, Ed. Baroque Books & Arts, 2020, Ceasuri de demult, Ed. Baroque Books & Arts, 2021, Bunicul meu fãrã mormânt, Ed. Humanitas, 2022. Cãrţi-dialog: Ioana Celibidache, o mãtuşã de poveste, Ed. Humanitas, 2011; Povestind despre atunci, carte-dialog cu Barbu Cioculescu, Ed. Humanitas, 2012; Dincolo de aşteptare, carte-dialog cu Radu Ciobanu, Ed. Eikon, 2016. Imaginaţia speranţei, carte-dialog cu Vasile Bãnescu, Ed. Eikon, 2018. Critică literară: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A.Poe teză de doctorat, TUB, Bucureşti 1983. Ieşirea din contur, studii de literatură engleză, americană şi română, Ed. Eminescu, 1985; Cultura ca interior, studii de cultură şi literatură engleză şi română, Ed. Vremea, Bucureşti 2001; Redemption through Art – Studies in Medieval English Literature, Ed. Universalia, Bucureşti 2003. Volume în colaborare: Intelectuali la cratiţă, Ed. Humanitas, 2011, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2014, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2013, Cartea simţurilor, Ed. Humanitas, 2015, Cartea despre communism, Ed. Humanitas, 2015, Cartea prietenilor imaginari, Ed. Humanitas, 2015, Bucureştiul meu,, 2016, Cum sã fii fericit în România, Ed. Humanitas, 2017, Mistere, ciudãţenii şi uimiri, Ed. Humanitas, 2019, Amintiri de la Humanitas, Ed. Humanitas, 2020. Traduceri: Poezii din lb. franceză de Elena Văcărescu, Scrieri alese, Ed. Minerva 1975; Poezii din lb. franceză de Iulia Haşdeu, Scrieri alese, Ed. Minerva, 1988; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză Margaret Drabble, Drumul strălucitor, Ed. RAO, 1999; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză, Rose Tremain, Restauraţia, Ed. RAO, 1997; Virginia Woolf, Eseuri alese. Arta lecturii, Portrete în oglindă, RAO, 2007 şi 2008. Îngrijiri de ediţii: Dinu Pillat, Tinereţe ciudată, ed. a II-a, (incluzând Jurnalul unui adolescent şi Moartea cotidiană), Ed. Minerva, 1984; Radu Şerban, Înmiresmatele prăpăstii, Ed. Paralela 45, 2005; Maria Pillat-Brateş, Pictură şi reverie/Painting and Reverie, album, îngrijit în colaborare cu Doina Uricariu, Ed. Universalia 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Fata cocorilor, Ed. Vremea, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Scrieri din exil (ed. a II-a), Ed. Vremea, 2007; Biruinţa unei iubiri. Dinu şi Nelli Pillat, Ed. Humanitas, 2008; Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2009; Dinu Pillat. Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2010, Minunea timpului trăit. Pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2010; Dinu Pillat. Tinereţe ciudată şi alte scrieri, ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2011; Dinu Pillat. Spectacolul rezonanţei, Ed. Humanitas, 2012; Dinu Pillat. Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediţia a IV-a, Ed. Humanitas, 2013; Dinu Pillat, Ion Barbu (micromonografie), ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2014; Ion Pillat, Povestea Maicii Domnului, Ed. Humanitas, 2014, Dinu Pillat. Dostoievski în conştiinţa literarã româneascã, ediţia a II-a, Ed. Humanitas, 2015; Ion Pillat. Vinul de-altãdatã, antologie, în colaborare cu Dana Vasiliu, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Radu R. Şerban. Puterea neştiutã, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Pia Alimãneştianu, Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu, Ed. Corint, 2021; Dinu Pillat, Tinereţe ciudatã, Moartea cotidianã, Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2021.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *