Cronicuța socio-culinară de weekend

Duminică seara, ora 20 și 10 minute. Las bagajele lângă cuier și mă năpustesc asupra tastaturii; încep să derulez întâmplările socio-culinare din weekendul ce tocmai se încheie. Procedez așa pentru că, nu de puține ori, stau cu mintea rezemată de un text, în principal un poem și îl aduc fix în punctul în care ar da foarte bine pe hârtie sau pe orice suport electronic, dar nu fac asta pentru că ora este târzie și mă bazez pe faptul că dimineață mă va întâmpina proaspăt și vesel; bineînțeles că textul nu mai apare nici în ruptul capului.

                 Am început, așadar, socializarea ieri, sâmbătă, odată cu deschiderea porții pensiunii Mariei   de la poalele Munților Almăjului; cei patru paznici canini: Nero, Mimi, Aurică și Zozo au venit să-și primească îmbrățișările firești; Aurică a dat lăbuța, iar Mimi mi-a copleșit jumătatea mai bună care, copleșită de bagaje, abia a reușit să facă față asalturilor cățelușei. Omul meu a reușit să ducă bagajele în camera devenită deja ” a noastră”, când Maria ne-a întâmpinat și ea, ieșind din bucătărie cu șorț și cu mânecile suflecate: ”Faceți-vă comozi, că eu fac sarmele pentru mâine…hai să vezi carnea”, îmi zice. În bucătărie, carnea măcinată se lăfăia într-o tavă imensă și m-am gândit că prepară pentru tot satul. Mirosea înnebunitor a piper, dafin, cimbru și coriandru și Ivan, soțul Mariei, scotea varza din butoi pentru a pregăti foile. Îmi zic: ”exact ca acasă”, mă reped și eu în cameră, mă echipez, îmi iau soțul și pornim pe traseele montane deja cunoscute; până în luminiș, traversăm satul și dăm binețe la toată lumea de pe ulițe. Cumpărăm socată rece de la localnici care ne pișcă ușor și dulce pe limbă; despre socată aflăm că a fost binecuvântată cu miere de albine, nu cu zahăr și lămâie din belșug. Mai sus, înspre poiană, tanti Ana ne îmbie cu zmeurată dulce-acrișoară, tot cu miere; cumpărăm și o pornim vijelios spre poiană pentru că ploaia își atârnase norii deasupra așezării.

                 La întoarcere, seara, Maria ne-a așteptat cu legume la tavă; cartofi noi, de grădină, conopidă, vinete, dovlecei pe care le botezase cu puțin unt de casă și deasupra aruncase, cu generozitate, bucăți de șuncă, spre deliciul bărbaților. 

            Am vorbit apoi despre rețetele zonei, despre ”chesuri”, traistele tradiționale multicolore specifice locului și despre oameni. Așa molcom ni s-a încheiat sâmbăta.

            Duminică dimineața Maria ne-a pregătit la micul dejun omletă cu praz și a scos la desert, dulceața de casă de căpșune pe care am servit-o cu pâine prăjită și unt. Maria face dulceața ca și mine: la un kilogram de fructe, cam 800 de grame de zahăr- să nu fie prea dulce și apoi lasă amestecul la foc domol în vasul de tuci, câteva ore, supravegheat cu atenție, să nu se prindă, amestecând periodic cu lingura de lemn.

                 După cafea, am urcat lângă luminiș, până la tanti Ana, de unde am cumpărat gem de cireșe și de prune (de anul trecut); ne-a arătat cazanul în care a fiert gemul, în curtea ei, pe foc de lemne, cu mai puțin zahăr, la foc molcom. În gemul de prune se simt sâmburii mari de nucă și izul ademenitor de scorțișoară.

                 La prânz, sarmalele Mariei ne-au domolit foamea, mai ales că le-am îmbucat alături de două linguri generoase de smântână de casă.  Lângă masa din grădină, se târa un melc cu o cochilie uriașă și mi-am zis că așa ne vom târî și noi cu burțile pline.

           După ce am lăsat mâncarea să se așeze, ne-am luat bagajele și am reluat ritualul de îmbrățișare (de despărțire de data aceasta) și, la ieșire din sat, am cumpărat plăcinte cu brânză la tigaie, un fel de langoși veseli și dolofani, cu aluat puțin diferit, specific zonei.  Brânza proaspătă, tăvălită prin ou face tot deliciul fiecărei îmbucături. 

             În timp ce scriu aceste rânduri, cu sufletul plin de frumusețea locului și cu papilele satisfăcute de bunătățile sale, ziua de duminică se năpustește din apartament și seara îi ia curajos locul, sperând la o zi de luni liniștită. Să avem tihnă!

                

 

3 Comentarii

  1. Esti o superba…continua sa arati frumusetea din tine…ca sa ne bucuri pe toti…

  2. O avalansa de plimbari, mancaruri, gusturi…care te tin curioasa ! Unde mai merge, ce mai incearca…si citesti pana la sfarsit! Un weekend absolut normal, dar povestea face totul! Felicitari!

  3. Simplu dar nespus de frumos…Si simt gustul bucatelor savurate si povestite dulce.Curioasa sa citesc si poezia lui Andra dar pana atunci…Multumesc!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *