La sfârșitul lui 1916, cu doar câteva luni înainte de revoluție, soțul mătușii Titti, Feliks Iusupov, a fost implicat în uciderea lui Grigori Rasputin. Acel așa‑zis „călugăr nebun“ din Siberia devenise un apropiat al țarului și al țarinei, pentru că era singurul care îl putea ajuta pe Aleksei în privința hemofiliei. Mulți nu îl sufereau însă, și nu aveau nici o încredere în influența lui.
Tata îl îndrăgise mult pe Rasputin. Ne‑a spus că nici vorbă să fi fost călugăr. Nu se spăla, îi plăcea să bea, îi plăceau femeile, purta părul lung – dar am cunoscut o sumedenie de astfel de oameni în anii ’60. Tati a susținut mereu că Rasputin era un om bun și că, într‑o zi, va ieși la iveală întreg adevărul. Chiar a avut o putere vindecătoare sau, cum i se spune astăzi, bioenergie. Și tatăl lui fusese un fel de mistic, un vraci de cai, mai exact. Când un cal era rănit, atingea cu palmele trupul animalului, care se întrema curând. Așa au auzit țarul și țarina despre Rasputin.
Feliks, care era bisexual, și iubitul său, marele duce Dmitri, au crezut că ei îl omorâseră pe Rasputin. Feliks îl poftise în apartamentul lui privat din subsolul Palatului Iusupov, promițându‑I că vor veni să li se alăture la petrecere niște fătuci – era bine cunoscută înclinația lui Rasputin pentru compania sexului frumos. Doctorului îi dăduseră drept sarcină să pună otravă în prăjituri și în vin, însă Rasputin a mâncat prăjiturile și a băut vinul fără să i se întâmple nimic. Așa că, atunci când s‑a ridicat de la masă și a început să se miște de colo‑colo, Feliks a tras asupra lui, dar nici așa Rasputin nu a murit. A încercat apoi să iasă din palat și din nou a fost împușcat. Presupun că Feliks și Dmitri l‑au crezut grav rănit și au hotărât să termine cu el înecându‑l în râul Neva. După ce l‑au aruncat în apă, s‑au gândit că și‑au făcut bine treaba,
reușind să‑l ucidă. Dar acum, când s‑au deschis arhivele, vedem că doctoral refuzase, pare‑se, să pună otravă în prăjituri; iată de ce nu puteau înțelege cum de se mai plimba Rasputin viu prin apartament după ce le mâncase. Există totodată dovezi care sugerează că Oswald Rayner de la MI6 a fost cel care l‑a împușcat și că, atunci când a fost aruncat în râu, Rasputin murise deja. Rayner era un vechi prieten al lui Feliks, de pe vremea studiilor la Universitatea din Oxford. Englezii îl urmăreau de mult timp pe Rasputin, bănuind că încerca să negocieze un tratat de pace între germani și țar, ceea ce i‑ar fi afectat pe britanici.
Alteța Sa Prințesa Olga Romanoff și Coryne Hall
Amintirile unei prințese rebele
din familia ROMANOV
„O carte captivantă.“ – Johannes Sunday Times
„Memoriile prințesei Olga Romanoff sunt o lectură extraordinară… O carte foarte antrenantă, care ne oferă o mulțime de surprize.“ – Mayfair Times
Traducere și note de Cristina Balinte
Colecția Memorii/Jurnale
Humanitas, 2020
Credit foto: HH Princess Olga Romanoff.
