Amintirile unei prințese rebele  din familia ROMANOV (2)

Bineînțeles că viața tatei în Rusia fusese complet diferită de a mea. Se născuse și crescuse într‑un palat. Înainte să se stabilească în Anglia, supraviețuise deja amenințării unui pluton de execuție bolșevic. Atât el, cât și familia sa fuseseră norocoși că reușiseră să scape cu viață din Rusia. Bunicul meu patern a fost marele duce Aleksandr Mihailovici, căruia i se spunea „Sandro“. S‑a căsătorit cu marea ducesă Ksenia Aleksandrovna, fiica lui Alexandru III și a soției sale de origine daneză, Dagmar, care a devenit împărăteasa Maria Feodorovna. Alexandru și Dagmar au avut șase copii: Nicolae II (Nikolai), Aleksandr, mort în fragedă pruncie, Gheorghi, care a murit de tuberculoză în 1899, Ksenia, bunica mea, Mihail și Olga. Sandro era nepotul lui Nicolae I, iar Ksenia strănepoata acestuia. Cei doi soți erau, așadar, veri primari din două generații diferite. După ce a scăpat din Crimeea și s‑a stabilit în Franța, Sandro a scris două cărți de foarte mare succes despre viața pe care o dusese în Rusia, Once a Grand Duke ( Am fost odată mare duce) și Always a Grand Duke (Mare duce pentru totdeauna). Ksenia și Sandro s‑au căsătorit în 1894. Mătușa ei, prințesa de Wales – mai târziu, regina Alexandra a Marii Britanii – a venit, cu ocazia nunții, la Sankt‑Petersburg, iar regina Victoria le‑a trimis un dar. Fiecare invitat a primit ca amintire o punguță brodată cu monograma cuplului, închisă cu un șiret și plină cu migdale franțuzești. Mai târziu, în același an, tatăl Kseniei, țarul Alexandru III, a murit, iar fratele ei, Nicolae, a devenit marele țar. Cel căruia în copilărie i se spunea „Nicky“ avea să cunoască îngrozitorul destin care îi aștepta atât pe el, cât și întreaga lui familie. Până la treizeci de ani, bunica a avut șapte copii. Bunicul a asistat la toate nașterile, un lucru neobișnuit pentru acele timpuri. Era un bărbat nemaipomenit, cu vederi înaintate. După revoluție, până și sovieticii au avut, pare‑se, o părere bună despre el. Înființase Forțele Aeriene Ruse, a fost amiralul flotei, ministrul marinei comerciale și chiar a inițiat la Paris un club pentru aviatori. Și tot așa – Sandro le‑a făcut pe toate.

Primul lor copil a fost Irina, mătușa mea Titti, o mare frumusețe care, la optsprezece ani, s‑a căsătorit cu prințul Feliks Iusupov – ajuns, mai târziu, unul dintre asasinii lui Rasputin. Ksenia a adus pe lume câte un prunc la fiecare optsprezece sau douăzeci de luni. În afara Irinei, toți ceilalți au fost băieți – Andrei, tatăl meu, urmat de Feodor, Nikita, Dmitri, Rostislav și Vasili.

Alteța Sa Prințesa Olga Romanoff și Coryne Hall

Amintirile unei prințese rebele

din familia ROMANOV

„O carte captivantă.“ – Johannes Sunday Times

„Memoriile prințesei Olga Romanoff sunt o lectură extraordinară… O carte foarte antrenantă, care ne oferă o mulțime de surprize.“  – Mayfair Times

Traducere și note de Cristina Balinte

Colecția Memorii/Jurnale

Humanitas, 2020

Credit foto:  HH Princess Olga Romanoff.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *