Câteva note despre ”Demența Digitală”

1.Manfred Spitzer este una dintre marile descoperiri ale spațiului editorial românesc din acest an și, îndrăznesc mai mult, ale spațiului public autohton. Acest fapt este cu adevărat un motiv de bucurie robustă. Ce face dl Spitzer este – constant, subtil, pedagogic, foarte convingător – să pună în act pur și simplu o operă de umanism (și de umanist autentic).

2.O mărturie personală: am auzit despre Manfred Spittzer cu mai mult de cinci ani în urmă. Am citit, mai precis, câteva articole de și despre domnia sa pe portalul Deutsche Welle , unul dintre acestea inclusiv în ediția în limba română a siteului. Și anume, un text în care explica faptul că, vocabularul de bază al noilor generații este dramatic ”subțiat” sub presiunea ”limbajelor” noilor tehnologii și că, în sensul cel mai fizic cu putință, de la smart-phones și alte gadgeturi din aceeași familie, degetele oamenilor (mai ales arătătorul și degetul cel mare), ale tinerilor cu precădere, suferiseră modificări smenificative, într-un interval temporar foarte scurt.

3.Și, tot în registru confesiv, continuarea: și mai mare mi-a fost bucuria când am văzut că e  invitatul-vedetă al uneia dintre cele mai bune și mai decente emsiuni care rulează, cu o tradiție lăudabilă în spate, la  televiziunile din România. Manfred Spitzer a vorbit la ”Garantat 100%” a lui Cătălin Ștefănescu cu 2 ani în urmă, la mijloc de mai 2018. Aproape 50 de minute despre mintea umană și despre confruntarea teribilă pe care o are de dus aceasta cu ”lumea nouă” instituită de noile tehnologii.

4.Dând târcoale anxietăților de sezon (un sezon de neuitat, cu un blestemat de virus care adună lumea, care însă o și sperie și care ucide zilnic mii de oameni în întreaga lume) și mai ales micilor anxietăți care au legătură directă cu predarea unui text către o revistă (bunăoară acesta de față!), am descoperit pe internet înregistrarea emisiunii moderate de Cătălin Ștefănescu în care a fost invitat dl Spitzer. Pun și aici linkul – cu speranța că o vor vedea cât mai mulți oameni și invitând călduros la aceasta:

Deocamdată, pe youtube sunt către 100.000 de vizualizări. Cu cât mai multe, cu atât mai bine!

5.În luna februarie a acestui an, Spitzer vine în România. Pentru un pachet de evenimente. Cu două vârfuri: lansarea cărții sale care se cheamă ”Demența digitală. Cum ne tulbură mintea noile tehnologii” & conferința de la Ateneul Român din seria celor organizate Humanitas, pe aceeași tematică. Prezența sa în țara noastră este tonică și strălucitoare, iar cartea sa – cu o copertă pentru ediția românească foarte puternică – are ecouri de public și de presă dintre cele mai semnificative. În legătură directă cu faptul acestei descinderi în România a lui Manfred Spitzer am făcut afirmația de la deschidere – și anume, că dl Spitzer este una dintre prezențele culturale foarte pregnante ale primei jumătați de an din România.

6.Confesiv din nou: înaintea lansării propriei cărți (la Librăria Humanitas de la Cișmigiu) și cu o zi înainte de conferința pe care a susținut-o la Ateneul Român, am avut privilegiul unei ”bucăți” mari din acea după amiază în care am fost împreună cu Manfred Spitzer. Am făcut împreună cu interviu – și, cel puțin la fel de interesant, a fost mai apoi, după ce am închis dictofonul (în două momente, chiar mai cutremurător decât în intervalul în care eram amândoi angajați în dialogul ”on the record”). Ceea ce mi-a spus cu acea ocazie Manfred Spitzer – în sumă și în detaliile conversației noastre prelungite – mi-a întărit semnificativ mefiența și enorma suspiciune pe care o aveam deja în față  noile tehnologii. Hic sunt dracones!  –cum se spune…

7.Frisoane (și probabil cearcăne ale neliniștii) livrează și cartea. ”Demența digitală” e tradusă direct din germană (Dana Verescu este merituoasa traducătoarea a ediției românești); în țara natală prima ediție a apărut în 2012. Tezele din acest volum – precedat într-un orizont tematic extins de o altă carte, un fel de ”soră” mai îndepărtată, dedicată televiziunii și impactului acesteia asupra minții umane (”Atenție, ecran!” e titlul cărții) – sunt foarte provocatoare și discutate în mass-media  din toată lumea și în comunitățile științifice.

8.Autorul cărții – în legătură cu care e evidentă simpatia implicită a pasajelor de mai sus și linia de discurs nu se va schimba până la finalul acestui text – e cu adevărat trendy, și în sensul unei admirații publice, dar, nu de puține ori, și în direcția reacțiilor (unele dintre ele extreme) corozive vis-a-vis de tezele și de demonstrațiile sale în raport cu mediile digitale ca obiect de reflecție.

9.Manfred Spitzer, așadar: german, specialist în neuroștiințe, una dintre personalitățile publice europene cele mai implicate în dezbaterile despre tehnologie și educație. Cu studii de medicină, pshihologie și filozofie la bază, e acum profesor de psihiatrie la Universitatea din Ulm – acolo unde, din 2004, conduce Centrul pentru neuroștiințe și învățare. E visiting professor la Harvard și artizantul principal al unei apreciate emiunii TV – ”Mintea și creier” – difuzate pe unul dintre canalele cu acoperire națională din Germania. De asemenea, desigur: eseist – a publicat numeroase studii care gravitează în jurul uriașei și foarte provocatoarei palete tematice pe care au deschis-o, în ultimele decenii, neuroștiințele.

10.Ceea ce face dl Spitzer în ”Demența digitală” e, cu o formulă (una dintre cele posibile, chiar dacă împrumutată dintr-o domeniu mai neobișnuit), o operațiune de demachiare (uneori, într-un stil tăios, brutal) a lumilor digitale.

11.Într-un sens complementar afirmației anterioară – noile tehnologii sunt, după considerațiile neurospecialistului german, hâde, tot mai hâde (progresia urâțeniei lor de profunzime e cuplată la progresul tehnologic). Nu în sine, ca obiecte cu o anumită estetică, ci, mai ales, pentru toxicitatea lor, tot mai mare. În lumina a ceea ce Manfred Spirtzer prezintă drept adevăruri mai puțin confortabile despre noile tehnologii, dihăniile care compun, ca obiecte și ca rețele, noua lume nu sunt instrumente ale libertății; ci, dimpotrivă, forme tot mai sofisticate de servitute, ”colivii de lux”, închisori tot mai dure pentru creierul uman și pentru sănătatea acestuia.

12.Creierul uman e (ca) un mușchi. Afirmația aceasta – scurtă, care stă pe un adevăr științific (reltiv) recent, un adevăr destul de intuitiv – este esențială în economia demonstrației neurospecialistului german.

13.E o afirmație pe care Manfred Spitzer o investește cu un rang foarte înalt în ceea ce privește ”lecțiile” profesiei sale: ” lucrul cel mai important pe care l-am învățat în ultimii 50 de ani despre cum funcționează creierul este că acesta lucrează ca un mușchi”.

14.Ceea ce revine la a considera, e elementar, că ”dacă îl folosești, crește; dacă nu îl folosești, se atrofiază. Și aceasta este cu atât mai adevărat pentru cei tineri. Pentru ca să se dezvolte creierul lor într-un mod normal, el trebuie să fie folosit. Cu cât îți folosești creierul mai mult, cu atât el se dezvoltă mai armonios”.

15.Și, mai departe, declinarea principiului descris mai sus în raport direct cu proiectul său editorial despre ”demența digitală”: ” Rostul cărții mele pe această temă – Demența digitală – este chiar acesta: să sublinieze că, dacă, de mic copil și în adolescență, îți antrenezi creierul, creierul tău o să funcționeze foarte bine. De asemenea, se știe că succesul școlar, în copilărie și în adolescență, este principalul factor care te împiedică să capeți demență la vârsta avansată. Oamenii spun că, pentru a evita demența, trebuie să mâncăm afine, zmeură, fragi, brocolli, să alergăm. Sigur, e foarte bine dacă facem toate acestea, dar cel mai important, pentru a preveni demența, este să ne lucrăm creierul; o educație bună în copilărie și în adolescență se opune demenței, mai eficient decât orice altceva”.

16.”Demență” în raport direct cu ideea mediilor digitale nu este o exprimare metaforică. Nu ”poezie”, nu ”piruete” eseistice grațioase și fără referințe concrete face în această carte Manfred Spitzer. Ci descriere și argumentare a unor date științifice, multe dintre ele cu profil și în orice caz cu numeroase implicații propriu-zis medicale. ”Demență” & ”demența digitală” trebuie să fie luate, aici, la propriu. Și anume: ca o boală mentală care înregistrează, de la an la an, tot mai multe cazuri și despre care dl Spitzer spune că – dacă nu vom face repede ceva, cu efoturi uriașe – are toate datele de creștere pentru a deveni, pe termen mediu, una dintre marile probleme medicale (încă o dată: la propriu medicale!) ale umanității.

17.Important: ”Demența nu înseamnă doar pierderi de memorie. Iar în cazul demenței digitale nu e vorba doar de faptul că tinerii (mai ales) par să devină din ce în ce mai uituci […]. E vorba mai degrabă de randament mental, gândire, capacitate critică, de orientare în «hățișul de informații»”.

18.Și, în legătură cu ce ar fi de făcut, nu mai puțin important, în condițiile în care problema aceasta gravă e deja aici, printre noi, poate chiar în noi: ”un început ar fi ca mai mulți oameni să conștientize problema”. În absența momentului de cotitură pe care îl propune faptul de a deveni conștient de prezența unei boli cu potențial distructiv imens, lumea care va veni – și care va fi, o spune și Manfred Spitzer, tot mai puțin a noastră și tot mai mult a copiilor noștri, a celor care vor veni după noi – va aduce, în profunzime, încă un elogiu (dar cât de înfricoșător!) servituții…

Text publicat în premieră în revista RAMURI ,r 5/2020

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *