Stefan Zweig  – Magellan. Omul şi fapta sa (3)

Regele şi sfetnicii săi au ascultat, poate cu indiferenţă sau poate chiar cu interes. Acum însă se întîmplă ceva cu totul neaşteptat. Nu umaniştii, nu învăţaţii se arată entuziasmaţi pentru această călătorie în jurul lumii, prin care se va stabili definitiv circumferinţa pămîntului şi care are să dea de ruşine pe toţi geografii de pînă acum, ci acel care se declară în favoarea lui Magellan este tocmai scepticul Fonseca, episcopul de Burgos, atît de temut de toţi navigatorii. Poate că, în sinea sa, el e conştient de vina istorică de a‑l fi persecutat pe Columb şi nu vrea să fie defăimat pentru a doua oară ca duşman al oricărei idei mari; poate că‑l conving pînă la urmă şi lungile convorbiri particulare pe care i le acordă lui Magellan; în orice caz, decizia ce s‑a luat a fost determinată de aprobarea şi îndemnul lui. Proiectul e acceptat în principiu şi Magellan şi Faleiro sînt invitaţi oficial să‑şi prezinte în scris pretenţiile şi propunerile consiliului Majestăţii Sale.

De fapt, cu audienţa aceasta ei au cîştigat totul. Dar celui ce are, aceluia i se dă; şi dacă cineva a izbutit să atragă o dată norocul spre dînsul, atunci norocul îl urmează cu supunere. Aceste scurte săptămîni i‑au şi dăruit lui Magellan mai mult decît ani şi ani de trudă. A găsit o soţie care îl iubeşte, prieteni care îl ajută, protectori care îşi însuşesc ideea lui, un rege care se încrede într‑însul: acum, în jocul acesta excitant, îi cade în mînă încă un atu hotărîtor. Pe neaşteptate, soseşte în zilele acestea la Sevilla celebrul armator Cristofor de Haro, bogătaşul flamand, care lucrează mînă în mînă cu toţi marii bogătaşi internaţionali ai timpului, cu familiile Welser şi Fugger, cu veneţienii şi care a organizat pe cheltuiala sa o serie întreagă de expediţii. Pînă acum, sediul principal al afacerilor sale era la Lisabona. Dar şi pe el l‑a amărît regele Manuel prin zgîrcenia şi ingratitudinea lui; de aceea, îi este cît se poate de bine‑venit orice prilej care i‑ar pricinui supărări regelui Manoel. El îl cunoaşte pe Magellan, are încredere în el şi, deoarece, pe lîngă toate acestea, consideră întreprinderea promiţătoare din punct de vedere comercial, îl asigură de tot sprijinul său şi chiar se obligă ca, în cazul cînd curtea spaniolă şi Casa de Contratación n‑ar vrea să investească banii necesari, să finanţeze împreună cu prietenii săi de afaceri flota cerută de Magellan.

Născut în familia unui industriaş înstărit, Stefan Zweig (1881-1942) îşi face studiile la Berlin şi Viena. Călătoreşte mult încă din tinereţe (în Statele Unite, Franţa, Anglia, India), o cunoaşte pe prima sa soţie, Friederike von Winternitz, şi se stabileşte la Salzburg. Este foarte popular în cercurile artistice din întreaga Europă şi este prieten, printre alţii, cu Arthur Schnitzler, Sigmund Freud şi Richard Strauss. În 1930 este deja unul dintre cei mai traduşi scriitori austrieci în viaţă, iar povestirile şi biografiile lui devin bestselleruri aproape imediat după apariţie. Opera sa ajunge să fie tradusă în peste treizeci de limbi. Odată cu venirea la putere a lui Adolf Hitler, Zweig părăseşte Austria, stabilindu-se temporar în diverse locuri: Londra, Bath, New York şi, mai tîrziu, Rio şi Petrópolis, în Brazilia. A scris proză (FricaScrisoare de la o necunoscutăNerăbdarea inimiiJucătorul de şah – apărute la Editura Polirom –, AmocSimţuri rătăciteSuflete zbuciumateDouăzeci şi patru de ore din viaţa unei femei), biografii (Maria AntoanetaMaria StuartTriumful şi destinul tragic al lui Erasm din Rotterdam) şi memorialistică (Lumea de ieri).

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *