Cât va ține actuala frenezie declanșată de numitul coronavirus e greu de spus dar prin efectele de până acum pare să fie o adevărată „coroană” a virușilor lăsând în neagra uitare presupus simiesca ebola de odinioară (de laborator sau nu); pentru mediatici, indiferent de sex, etate sau canal, asistăm la adevărata viralizare (sau virusare), astfel încât explicațiile fără nici un suport științific sunt prezentate atât verbal cât și dând din mâini, ceea ce ar putea fi un semn că vorbitorii, conștienți în fine de neajungerea limbii (din gură), caută să ne convingă și manual; stupid, inutil, degeaba. În sfârșit a devenit viral și la propriu ceva serios, nu doar pisici jucându-se cu câinii sau vreun bebeluș țopăind în deja două picioare.
O adevărată isterie mediatică te face să îți pui întrebarea dacă nu cumva vreo variantă a virusului ucigaș atacă întâi cerebelul jurnalistic de preferință…
Și în fapt iarăși nu e nou nimic, în afara virusului, probabil, căci avertiza Thucydides acum două mii și cinci sute de ani „firea omenească e izvorul tuturor fericirilor și nenorocirilor omenești”; ca atare e vorba întotdeauna de „adevărul faptelor petrecute și care se vor petrece iarăși vreodată, potrivit firii omenești, la fel sau în chip asemănător”.
Ceea ce se petrece acum, s-a mai petrecut „în chip asemănător”, cum spune istoricul: „la început nici medicii nu erau în stare să dea ajutoare, căci nu se pricepeau, ci ei înșiși mureau, cu atât mai frecvent cu cât se apropiau de bolnavi; la început nu le venea în ajutor nici vreo altă artă omenească”.
În lipsa mijloacelor mediatice și a deservenților lor, omenirea nu ducea lipsă de capete înfierbântate nici atunci astfel că istoricul se consolează cu ideea democratică : „despre această molimă să spună fiecare ce știe – medic sau om simplu – din ce pricină se părea că a izbucnit și să arate cauzele unei atât de mari înrăutățiri a sănătății:”
Ca și acum, locuitorii infestați știau foarte clar de unde vine virusul sau ce era, vestea se răspândea viral chiar în lipsa mediaticilor, așa că la nivelul lui „după cum se spune”, răul „a început să bântuie din Etiopia, apoi a coborât și în Lybia și în Egipt. În cetatea atenienilor s-a abătut dintr-o dată prinzând mai întâi pe oamenii din Pireu”. Evident că vinovații au fost identificați de îndată ca fiind străinii căci „locuitorii de acolo au spus că peloponezienii aruncaseră otrăvuri în puțuri, pe acolo neexistând încă izvoare”. S-a vădit foarte curând că lucrurile nu stăteau astfel dar ideea era bună mai ales că îmbolnăviții erau în război economic în primul rând cu cei acuzați de otrăviri, cu Peloponesul (e perioada războiului peloponeziac).
Câteva simptome ale maladiei merită redate fie și pentru comparație, fără pretenție de diagnostic: „pe alții fără nici un fel de alt simptom, ci deplin sănătoși, îi cuprindeau călduri mari la cap, ochii se înroșeau și se inflamau… respirația devenea neregulată și rău mirositoare: după aceea urmau strănuturi și răgușeală…mulți făceau eforturi deșarte să vomite cu spasme violente… organele interne atât de puternic erau înfierbântate încât bolnavii nu puteau suferi pe ei nici o haină. Mulți dintre cei nesupravegheați s-au aruncat în puțuri, cuprinși de o sete nepotolită dar boala rămânea la fel. Boala care se manifesta mai întâi la cap, începând de sus, trecea prin tot corpul și dacă cineva scăpa de cele mai puternice atacuri, afecțiunea extremităților indica totuși prezența bolii.”
Ca întotdeauna, deci ca și azi „unii mureau din lipsă de îngrijire, iar alții din prea multă îngrijire”.
Modul cel puțin bizar în care se manifestă mila creștină azi prin refuzul de a-i primi acasă pe unii încă sănătoși, ține iarăși de firea omenească precum odinioară : „cea mai mare distrugere o producea, într-adevăr, caracterul contagios al bolii. Astfel, de teamă că nu voiau să se atingă unii de alții, bolnavii mureau părăsiți – și multe case au rămas goale din lipsă de îngrijire – ”. Mai mult chiar există șanse ca prin închiderea lăcașelor de cult – firească totuși – să se întâmple precum odinioară: „Și templele erau pline de morți, căci mureau și acolo. Într-adevăr, deoarece boala se arăta mai puternică, oamenii nu mai aveau ce face și, atunci, le erau la fel de indiferente și cele sfinte, și cele profane”.
Privind lucrurile în ansamblu și (încă) detașat, e clar că epidemia din Atena dacă nu ar fi existat, trebuia inventată fie și pentru a ne fi limpede că firea omenească, fără a suferi vreo metamorfoză esențială, face ca întâmplările să fie trăite „la fel sau în chip asemănător”.
Dar, pentru a lăsa o imagine clară a ceea ce a fost recent, comparativ cu ceea ce a fost în trecutul îndepărtat, e nevoie de un Thucydides; neavând unde să-l aflăm, putem opta pentru mediaticii omniscienți urmărindu-le fie discursul, fie gesturile; preferabil nici una nici alta.
Conform aceleiași distinse surse ateniene, în cazul unei prelungiri nefericite, vor prospera pompele funebre (nu neapărat și cuvioșii slujitori căci „toate obiceiurile pe care le respectaseră cetățenii înainte erau călcate”) și lipsa totală de respect față de lege, ceea ce chiar că nu ar fi ceva deosebit nici la noi, nici aiurea: „nici o teamă de zei și nici o lege omenească nu-i putea opri, fiindcă, pe de o parte, socoteau că și cinstirea și lipsa de cinstire a zeilor are aceeași valoare, pentru că vedeau că toți pier la fel”.
Trecând însă peste dureroasa filozofie a grecului, să încheiem cu observația distinsului bei de Samos, Ion Ghica, cu referire la epidemia din vremea lui Caragea: „totdeauna după o epidemie, ca și după un război, omenirea caută a-și recăpăta nivelul; în aparență viața devine mai lesne, averile flăcăilor și zestrele fetelor sporesc prin moșteniri și prin moartea fraților și surorilor cu cari ar fi avut să împartă averea părintească, dacă ar fi trăit ei. Când este o mortalitate mare, poporul zice că se ieftinește pâinea, și această credință avea pe atunci oarecare temei, căci țara fiind pe atunci lipsită de export, grâul nu avea altă căutare decât pentru consumația interioară”. Străbate ceva din optimismul specific neamului nostru. Se adeverește gândul senecan după care un lucru serios poate fi o mare bucurie.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
