24 martie 2020. Azi-noapte l-am visat pe tata. Am scris despre tata, dar, de când a murit, nu l-am visat. Bunica avea obiceiul să spună că, atunci când îi visezi pe cei dragi, e semn de la Dumnezeu. Și făcea o cruce mare. Pe frunte. Pe piept. Mă privea intens, cu ochii ei mari și albaștri, ca o apă limpede, în care, vara, te lași purtat de valuri. Mă privea și făcea o cruce, mare și caldă, pe fruntea mea. Degetele ei traversau, ca o briză, versantul frunții. Iar eu, copil, vedeam, pe crucea întoarsă spre mine, un trup de om. Bunica nu mi-a spus niciodată dacă e semn bun sau rău. Mă lăsa, de fiecare dată, să ghicesc.
Azi-noapte l-am visat pe tata. Era pe la ora trei. Bătea la ușă cu putere. În ușa de metal (pe care mi-aș fi dorit să intre în fiecare zi) bătea. M-am trezit și am alergat spre glasul care îmi rostea, ca o himeră, numele. Coridorul era atât de rece, atât de străin, încât mi-au înghețat instantaneu mâinile și picioarele. Tata bătea și mă striga. Nu vedeam nimic prin vizor, dar mi s-a părut că se mișcă ușor clanța. Am întrebat: Tu ești? Nu mi-a răspuns. Am repetat întrebarea. Tata, tu ești? Un fior mi-a traversat, cu aripi desfăcute, ca un liliac, șira spinării. Mi-am lipit fața de ușă. Nu se zărea nimic prin vizor. Palierul nu era luminat. I-am spus: Aprinde lumina, nu te văd! Am simțit o prezență. Am simțit cum cineva pășește, dar, până să-l văd pe tata, fără să clipesc, am întredeschis ușa.
Azi-noapte l-am visat pe tata. Lumina s-a aprins brusc. Cineva s-a furișat în bucătărie. Avea în mână un obiect ce aducea a furcă. I-aș putea spune și harpon. Pe tata nu-l deslușeam, dar un glas mă chema neîncetat: Hai! Nu-ți fie teamă! Mă gândeam ce să fac. Să închid ușa? De ce a venit tata? (Îmi amintisem, în vis, că tata murise.) Aș fi rămas cu necunoscutul, un hoț, probabil. Să fac pasul spre tata? Și, atrasă de prezența care-mi tot striga numele, l-am făcut. După mine, ușa s-a trântit cu putere. Pe hol, întuneric beznă. O mână rece mă trăgea cu forță pe scări, în jos.
În următoarea secvență, stau pe fotoliu, acasă, în sufragerie. Povestesc. Azi-noapte l-am visat pe tata. Ai mei ascultă cu atenție. Țin pe genunchi un album cu fotografii. Găsesc și câteva cu tata, din vremea când era viu și fericit. Tata zâmbește. Într-una, destul de ștearsă, stă cu spatele la fotograf. Un prieten, pentru că tata avea mulți prieteni. Afară se întunecă și eu nu-mi pot lua ochii din acel cadru. Fotografia își luminează unghiurile. Zăresc, în depărtare, o furcă sprijinită de un copac. Lângă copac, o fântână. Lângă fântână, un cal. (Tata iubea animalele. Caii lui străpung amintirea. Nechează. Aburi calzi se-ntorc în pelicula visului.) Azi-noapte l-am visat pe tata.
Simona Constantinovici
n. 27.01.1968. A absolvit Facultatea de Filologie din Timişoara în 1990. Rămâne la Catedra de limba română a Universităţii de Vest din Timişoara, unde este actualmente conferenţiar. 1990-1991 – bursieră a Guvernului Francez la Universitatea din Burgundia. Membră a Atelierului literar „Ariergarda” şi a Societăţii Tinerilor Universitari din România. A publicat versuri, romane şi cărţi de specialitate : Casa cu tăceri de toate mărimile (poeme), Timişoara, Editura Augusta, 1996 (premiul de debut în poezie „Gheorghe Pituţ”); 47. îngeri de catifea (poezii), Timişoara, Editura Brumar, 2008; Colecţia de fluturi (roman), Editura Brumar, 2005 (premiul de debut în proză, revista „Mozaic” şi Editura Aius din Craiova); Nepoata lui Dali, Timişoara, Editura Marineasa, 2009; Palimpseste argheziene. Curs de lexicologie aplicată, Timişoara, Editura Politehnica 2005; Spaţiul dintre cuvinte. Polifonii stilistice, Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2006; Sertarele cu ficţiune. Manual de scriere creativă, Editura Bastion, 2008; Dicţionar de termeni arghezieni, I, II, Timişoara, Editura Universităţii de Vest, 2004, 2008; Dicționar de termeni arghezieni, III, Timișoara, Editura Universității de Vest, 2014; L'art du paradoxe dans l'oeuvre de Paul Claudel. Une approche stylistique, Saarbrucken, Editions Universitaires Européennes, 2011. A apărut în diverse antologii: Zona. Prozatori şi poeţi timişoreni din anii ’80 şi ’90, Timişoara, Editura Marineasa, 1997, p. 430-437; Manifest.20.rEvoluţie (antologie, cu 20 desene de Mihai Zgondoiu), Timişoara, Editura Brumar, 2009; La peur (mini-piesă de teatru), în La lettre R. Revue de culture et création, nr. 10: La tolérance entre les limites de l'intolérable, Suceava, Editura Universităţii „Ştefan cel Mare”, 2010; Antologie de poezie. Generaţia 90, cu o prefaţă de Cornel Ungureanu, Timişoara, 2011; Bijuterii din Piața Abundenței. Poeți ai generației '90 din Banat, antologie de Marian Oprea, Timișoara, Editura Brumar, 2011, p. 33-41; Poeți din Banat. Cele mai frumoase poezii, antologie de Marian Oprea, Timișoara, Editura Brumar, 2011, p. 75-81; Curte interioară cu papagali sau cum să pui în palma unui trecător o frunză de platan, în Strada Augustin Pacha. Curți interioare, volum îngrijit de Viorel Marineasa și Daniel Vighi, Timișoara, Brumar, 2011, p. 35-42; Aleea din parc – album de artă, Asociația culturală Ariergarda, Timișoara, Editura Brumar, 2012; Cutia albă (povestire), în Ficțiuni reale, editor Florin Piersic Jr., București, Humanitas, 2013; Reviste de cultură înșirate pe sfoară (povestire), în Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism, volum coordonat de Dan Lungu și Amelia Gheorghiță, Iași, Editura Polirom, 2014, p. 24-29.
