Bucureştiul şi dublul său

Prin “ Dicţionarul de locuri literare bucureştene” Corina Ciocârlie şi Andreea Răsuceanu imaginează una dintre acele cărţi care posedă, simultan, calitatea de a inova metodologic o disciplină şi puterea de a fascina. Cartea lor este o carte rafinată, erudită şi indrăgostită, o încercare de a trasa geografia unui spaţiu prin identificarea punctelor dinspre care iradiază materia fantasmatică a literaturii.

O dată cu acest “Dicţionar” între istorie, geografie şi literatură se naşte o relaţie de tandră complicitate: drumurile pe care le parcurgi devin, graţie lui, drumuri în teritoriul imaginaţiei, iar Bucureştiul îşi etalează acel dublu himeric alcătuit din miile de straturi geologice ale scrisului. De la Ion Ghica şi Nicolae Filimon la Camil Petrescu şi Mircea Cărtărescu, itinerariul bucureştean este unul al memoriei, dar şi al fabulaţiei. Creşterea oraşului înseamnă şi extinderea domeniului poveştilor ivite în marginea sa.

Cartea Corinei Ciocârlie şi a Andreei Răsuceanu este o călătorie în căutarea miturilor în jurul cărora se organizează imaginarul în care suntem, cufundaţi, prin lectură. Geo- critica este pista fecundă pe care autoarele o explorează, iar miza este aceea de a investiga un delicat şi laborios proces de elaborare mitologică. Cum devin Calea Victoriei sau Circul, atât de deosebite între ele ca identitate vizuală şi amprentă istorică, repere în acest itinerariu al literaturii? Paşii celor de azi duc mai departe paşii celor de ieri. Chipul oraşului este unul proteic şi polimorf. Tragediile secolului trecut nu îl pot anihila: Bucureştiul trăieşte şi palpită, în pofida cataclismului şi a devastării.

Dicţionarul este un imens puzzle , un labirint între ale cărui margini peregrinările pot dura ceasuri şi ani. Personajele capată trup şi pot fi atinse: zidurile, străzile şi cerul au propria lor memorie, memorie pe care o convoacă, poematic şi precis, Corina Ciocârlie şi Andreea Răsuceanu. Privirea lor trezeşte din adormire un întreg univers al spectrelor literaturii. Ochii criticii sunt cei prin care putem contempla acest edificiu imaterial al textului, înălţat deasupra Bucureştiului terestru. Între cele două lumi, “ Dicţionarul “ întinde o punte, pe care se poate înainta, spre un alt orizont.

Ceea ce acest magnific şi delicat “ Dicţionar” reuşeşte este să alcătuiască portretul inefabil al unui oraş. Asemeni Parisului, Londrei ori Berlinului, Bucureştiul îşi hrăneşte propria sa materie de mit şi de imaginaţie. Pe o Cale a Victoriei pustiită de timp se pot simţi mişcările altor vremi. Pagina scrisă devine asemeni unei fotografii ce poate capta aura fiinţelor care nu mai sunt. Andreea Răsuceanu şi Corina Ciocârlie închipuie profilul acestui Bucureşti îndrăgostit: recitirea devine un parcurs de cunoaştere şi de iniţiere.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *