Reflecții asupra religiei din catacombe

În ultimii ani, făcând cercetare în cadrul proiectului Hidden Galleries finanțat de European Research Council, arhivele poliției secrete au ajuns să reprezinte pentru mine o juxtapunere complexă de metafore și realități.

Am crescut în Anglia în anii 1980, fiu al unui refugiat din Ungaria anului 1956 și am fost rugat de profesoara mea să prezint la Uniunea Creștină a școlii un mic excurs despre religie în comunism. Aveam 12 sau 13 ani în acel moment cu o experiență personală limitată așa că am început să citesc, sau să răsfoiesc dacă vreți, cărți ca cele ale Fratelui Andrew, Contrabandistul Domnului și Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană. Imaginea caracterelor eroice, preoți și pastori care se opun autorităților comuniste, care se ascund de poliția secretă, care își păstrează credința în închisoare în ciuda torturii a fost una puternică și capabilă să întărească credința colegilor mei de școală. Din aceste cărți am auzit pentru prima oară de “catacombele religiei”, formându-mi o imagine colorată de imaginarul și retorica războiului rece.

În vara lui 1989 eram cu un prieten la Băile Római din Budapesta înconjurat de est germani surescitați care-și așteptau șansa de a scăpa în vest. Doar câteva luni mai târziu în pline demonstrații care cuprinseseră Germania de Est în acea toamnă atenția era îndreptată către poliția secretă și arhivele sale.

Erich Mielke,  șeful Stasi a ordona distrugerea dosarelor securității de stat începând cu dovezile ascultărilor de telefoane și interceptărilor corespondenței, a listelor cu numele informatorilor neoficiali și a colaboratorilor. Urma în curând un ordin pentru lărgirea scopului distrugerilor care acum includea și dosare care țineau de “departamentul bisericilor”. Protestatarii au răspuns intrând în sediul Stasi pentru a opri aceste distrugeri.

În deceniile care au urmat, soarta acestor documente ale poliției secrete, accesul la ele, modul cum au fost folosite, metodele de cercetare au stat mereu în centrul unei întregi dezbateri istoriografice, a unei dezbateri politice și a unor revendicări controversate. Bisericile și liderii religioși au fost deseori în centrul acestor dezbateri, parte a acestor controverse. Și totuși, după 30 de ani avem ocazia să reexaminăm categoriile și experiențele războiului rece în moduri noi. Pentru mine această reexaminare a început cu termenul de “religious underground” care este o categorie importantă pentru interpretarea arhivelor poliției secrete. Puternicele materiale vizuale și obiectele pe care arhiva aceasta le conține, multe dintre ele rămânând neexplorate de cercetători și ascunse comunităților, ne ajută pe noi să reexaminăm înțelesurile metaforice și literale ale religiei catacombelor cu toate înțelesurile acesteia ideologice, teologice, experiențiale și emoționale. Proiectul Hidden Galleries și în special expozițiile din cadrul acestuia doresc, printr-o lentilă vizuală și culturală, să repovestească multiplele istorisiri asociate cu acest dificil patrimoniu cultural

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *