Marfarul

o dâră de fum pe cer

șine peste câmpul de floarea-soarelui

e foarte devreme

în depărtare bat clopotele

cineva a murit în zi de sărbătoare

așteptăm să treacă marfarul

după noi un cârd de mașini

nimeni nu forțează bariera

se aud în ecou familii de greieri

s-ar putea să pierdem avionul

dar nu ne pasă

marfarul e lung ca o poveste

și scrâșnește vagon peste vagon

marfarul cară timp bine ambalat

marfă de calitate

mai e mult până la destinație

marfarul trece ca vântul

o pasăre neagră (posibil cioară)

urmărește spectacolul

de pe-un stâlp de telegraf

marfarul se întâlnește cu răsăritul soarelui

roțile i se luminează la comandă

ca niște stele incandescente

căzute pe pământ

marfarul șuieră a pagubă

în sala de așteptare pasagerii

își cântăresc somnoroși bagajele

e timpul să decoleze

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *