Lucian Ionică. Interviu cu Dumitru BUDRALA: ASTRA Film Festival – după a 26-a ediție

Dumitru Budrala a studiat ştiinţe economice la Bucureşti şi film documentar la Bruxelles. Este doctor în antropologie vizuală. A realizat mai multe filme documentare, primind câteva premii. Este directorul fondator al Festivalului Internaţional Astra Film, ce se desfăşoară la Sibiu, începând din 1993. Anul acesta, între 14 şi 20 octombrie, a avut loc a 26-a ediţie.

         Festivalul se adresează deopotrivă profesioniştilor din domeniu, regizori, producători etc., dar şi publicului larg. O categorie a aparte o reprezintă copiii, pentru care s-a creat o secţiune specială, numită Astra Film Junior.

         Amploarea festivalului este impresionantă. La această ediţie au fost prezentate 126 de filme, cu proiecţii concomitente în şase săli, la care se adaugă şi cele două domuri din Piaţa Mare. Iar sălile nu au dus lipsă de spectatori. Programul a mai cuprins şi o serie de evenimente dedicate profesioniştilor, dezbateri şi prezentări de proiecte, la care au participat cineaşti din ţară şi străinătate.

         Dumitru Budrala a acceptat cu amabilitate să răspundă la câteva întrebări referitoare la profilul şi felul în care este gândit acest festival de prestigiu internaţional.

Cum aţi descrie evoluţia festivalului Astra Film şi a publicului său în cei 26 de ani de la prima ediţie? Ce s-a schimbat în acest răstimp?

Dacă ne gândim că în urmă cu 26 de ani publicul, nu foarte numeros, viziona filmele de pe casete VHS pe nişte televizoare vechi, iar acum zeci de mii de spectatori privesc timp de 7 zile filme pe ecrane mari, profesioniste, dar şi pe ecranul cupolă sau la ochelarii de realitate virtuală, aş spune că evoluţia festivalului este incredibilă. Aş putea spune că în cei 26 de ani am creat la Sibiu unul dintre cele mai interesante spaţii de expunere pentru cinematografia documentară, am creat un public pentru acest tip de filme, ne preocupăm de 11 ani să pregătim şi publicul foarte tânăr prin programul Astra Film Junior, dar şi să ajutăm producţia de film documentar din România şi Europa. Toate acestea într-un cadru cât mai atrăgător pentru publicul şi invitaţii noştri.

Multe dintre producţiile prezentate în festival sunt altfel de filme documentare decât cele difuzate în general la televiziune, oferind o abordare particulară a subiectelor tratate. Ce anume v-a atras la acest tip de demers?

Posibilităţile multiple de a vedea şi înţelege lumea în care trăim. Cele mai multe filme din selecţie abordează subiecte tabu, dar autorii lor mută accentul de pe şoc şi senzaţional pe înţelegere şi empatie. Aceste filme dau la o parte al patrulea perete şi ne lasă pentru câteva zeci de minute să trăim alături de alţi oameni. Este o experienţă pe care mulţi dintre noi, în viaţa de zi cu zi, nu o facem. Şi atunci, aceste filme compensează acest gol de a ne apropia de alţi oameni, de a le descoperi povestea de viaţă şi de a ne descoperi şi pe noi în acelaşi timp.

În această ediţie a festivalului au fost, pe de o parte, o serie filme cu o importantă tematică socială şi politică, iar pe de altă parte, filme care explorează universul privat, uneori chiar intim, al unei persoane sau familii.

În acest an, pentru că am sărbătorit 30 de ani trecuţi de la Revoluţia din 1989, multe dintre filme au tratat acest macroeveniment istoric de mare importanţă. Au fost astfel de filme atât în competiţiile festivalului, cât şi în programele tematice. Pe de altă parte, sunt filme care surprind la nivel-micro poveşti de viaţă, care sunt la fel relevante şi importante precum istoria cu I mare. Toate împreună propun o lume diversă, cu atât de multe faţete, încât reuşesc să scoată spectatorul din zona de confort şi să-l schimbe.

Am văzut în fiecare zi foarte mulţi copii participând cu entuziasm la proiecţiile din domul situat în Piaţa Mare. Ce fel de filme le-au fost prezentate?

Astra Film Junior este programul de suflet al festivalului, iar în ultimii ani a crescut atât de mult încât până şi noi suntem impresionaţi de ce se întâmplă. Copiii vin de la distanţă pentru a vedea filme la festival, cu autobuzele, cu trenul. Este o bucurie enormă să-i vezi cât de încântaţi sunt de filme, mai ales că suntem unul dintre puţinele festivaluri care avem un program gândit pe trei categorii de vârste. Anul acesta festivalul a înregistrat un nou record de participare, aproape 30.000 de copii şi adolescenţi. Domul din Piaţa Mare a fost doar unul dintre numeroasele spaţii de proiecţii pentru ei, dar probabil cel mai fascinant. Acolo au putut afla cum pământul a devenit o planetă locuibilă, legende despre creaţie, lună şi galaxie sau au putut fi martori la cele mai cunoscute misiuni spaţiale.

Festivalul Astra Film nu se reduce doar le proiecţii de film şi discuţii cu realizatorii lor, ci are şi o altă componentă: sprijinul producţiei de documentare. Puteţi să detaliaţi, eventual să faceţi câteva recomandări pentru cei aflaţi la început de drum?

Pasiune şi multă, multă muncă. N-aş spune că e o recomandare, un sfat sau o reţetă, dar în cazul meu a funcţionat. Şi da, Astra Film Festival a fost şi este un punct de start pentru mulţi dintre documentariştii de azi. Unii şi-au schimbat meseria după ce au participat la festival, alţii aici şi-au făcut primele legături profesionale la Sibiu. Vă pot da două exemple doar din acest an. Ksenia Okhapkina, regizoarea filmului ”Immortal” distins cu premiul pentru ”Cel mai bun film din competiţia Internaţional”, mi-a declarat încântată imediat după Gala de decernare că ea a mai participat în urmă cu 7 ani la festival cu filmul ei studenţesc şi că a fost primul festival unde a reuşit să-şi facă nişte legături productive cu profesionişti din industrie. Alt exemplu este Alex Brendea, regizorul filmului ”Teach” distins cu premiul pentru ”Cel mai bun film din competiţia România”, care vine de foarte mulţi ani la festival pentru că apreciază tot acest context prielnic dezvoltării profesionale.

Ce rol credeţi că va avea în viitor filmul documentar, cu diferitele sale subgenuri? În ce măsură tehnologia digitală, tot mai accesibilă şi mai performantă, va influenţa evoluţia acestui gen cinematografic?

Este dificil să faci astfel de predicţii. Formatele noi, precum full-dome sau VR, sunt în plină dezvoltare. Momentan sunt mult mai mult fascinante prin modul inedit de expunere şi vizionare. Indiferent cât de mult interferează tehnologia în procesul de producţie al unui film, magia stă tot în mâinile, în mintea şi în ochii autorilor. Ei sunt cei care se folosesc de toate aceste instrumente pentru a surprinde poveşti de viaţă.

Sunteţi şi un apreciat realizator de filme documentare. Ce proiecte aveţi în pregătire?

De mai bine de 10 ani lucrez la un film documentar despre transhumanţa la români şi îmi doresc să-l pot finaliza şi prezenta publicului anul viitor.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *