MUSICA PURITAS DOMINICA (Mozart, Simfonia 40)

Un distins domn de la Universitatea din Cluj Napoca, mărturisea nu demult, în cadrul emisiunii în limba maghiară de pe TVR, că fericirea i-o poate provoca atât un element material cât și unul spiritual;  concret, sublinia că o cină gustoasă cu un pahar de vin bun, în prezența unor comeseni plăcuți sau, preferabil doar a consoartei, te poate ferici; dacă ai un anumit cult al mesei subtile.

Desigur, sublinia același confesor, fericirea inexplicabilă și de nedescris ți-o dă muzica; iar în acest context cea mai mare fericire vine de la Mozart; nu că alții nu ar genera fericire, dar nu precum Amadeus, adaug eu. Nu intră în discuție evident compozițiile nevrotice care dacă dau și de un regizor cu probleme, duc direct la psihoze și alte neplăcute –oze. Simfonia mai sus menționată este un asemenea izvor de fericire, fie și partea întâi dacă o audiem; când  totul e bine cu noi, și celelalte trei părți pot fi ascultate (fericire garantată).

În fine, că geniul mozartian inspiră în continuare și azi, o dovedesc doi virtuozi tineri: un chitarist și un violoncelist; unora nu le place căci ifosul domină și melomania uneori, dar merită ascultați. E tot Mozart.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *