Medievalã

Regina se uitã-n oglindã,
Dar chipul nu şi-l mai gãsi,
Vru mâinile sã le întindã,
Dar de tãcere se lovi.

Pe jos, bufonii, cavalerii
Zãceau cu spada-nfiptã-n gol,
Privirea lor în hãul serii
Dãdea neliniştii ocol.

Regina merse sã se-ascundã,
Când cineva la porţi strigã
Şi-n mantia lucie, ca o undã,
Un menestrel ciudat intrã.

“Strãine, nu e prea devreme?”
Şpti speriatã. Ar fi vrut…
Dar el îi spuse: “Nu te teme,
Balada mea a început”.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *