Istoria evolutivă a unui termen precum cel în discuție, de la concret la abstract, pune în evidență existența unor trepte de la firesc la revoltător; deși nici prima treaptă nu e lipsită în varianta actuală de aspecte interogativ-revoltătoare. Pornind de la verbul munire cu supinul munitum și înțelesul de a zidi, a construi, a întări, a lua măsuri de apărare, (de la moenia, ziduri de apărare), vom înțelege că imunizarea trebuie să fie metoda prin care e inițiată apărarea organismului în fața relelor care îl amenință; avem de a face cu o luptă eminamente antiinfecțioasă care trebuie demarată din copilărie la scară națională; în mod indiscutabil, fiind vorba de securitatea sanitară națională, îi revine Statului obligația de a veghea asupra ei. Ce se întâmplă însă când hormonul democrației apasă cerebelul unor genitori iresponsabili, în asemenea măsură încât Statul – într-o atitudine cam „lasă-mă să te las” – nu mai poate controla fenomenul imunizării, efectele neîntârziind să se arate în cele mai varii forme infecțioase? Interesant este faptul că o anumită formă de manifestare parental – descreierată nu avea nici o șansă de manifestare (prin dubioase ong-uri sau manifestații stradale isterizate) până în 89 și asta pentru că atât în grădinițe cât și în școli venea felcerița unității și executa imunizarea specifică vârstei; nu comenta nimeni, pentru că nu avea ce… Unde s-a ajuns cu democrația scientist – demențială a unor părinți ai ultimelor decenii sprijiniți de încuierea mintală a unor ticăloși slujitori ai cultelor, mi s-a relevat și printr-o discuție avută deja cu mai bine de un deceniu în urmă cu un distins medic de la un mare spital de boli infecțioase: „privește unde ne-a dus prostia: nu mai am locuri în saloane… o cretină de la ziar m-a avertizat că va scrie despre condițiile inacceptabile, în loc să scrie despre faptul că imunizarea a ajuns la cheremul cetățeanului de rând… Am ajuns ca până în 85-89 să bată vântul prin saloane… era bolnavul și salonul”. Desigur, de vreme ce atunci totul era rău, chiar pessim, nu putem accepta o asemenea atitudine, așa că ne mândrim cu faptul că acum bacilul Koch și alții asemenea au cale largă și liberă.
Dar, mult mai interesantă și incitantă se dovedește a fi treapta a doua a imunizării, e drept nu la îndemâna oricui și fără posibilitatea implementării la scară națională. E vorba de imunitatea politicienilor, de fapt a conducătorilor de varii tipuri după cum vom vedea pe treapta a treia. În principiu (adică fără principii) necunoașterea limbii latine se dovedește benefică pe această treaptă mai cu seamă pentru că vizează înțelesuri ignobile. Dacă treapta primă ne-a vădit o abordare cam limitativă a imunizării și implicit imunității, acum constatăm un (ab)uz de imunitate care, dacă nu întărește sănătatea, cert îngroașă obrazul. Prin franceză și latină (corect în DEX) ajungem la immunitas, acesta semnificând la romani scutire de sarcini publice, scutire de obligații căci îl raportăm la munus (muneris) – funcție, slujbă, sarcină, obligație, povară, serviciu făcut cuiva; de aici adjectivul munis, -e – , cel care își face datoria, serviabil; prefixat însă negativ, privativ, dă immunis, -e, (iar acesta citatul immunitas), care, în funcție de comportamentul persoanei, poate însemna scutit de orice sarcini, neatins de…, nepătat de…, dar și care nu-și aduce contribuția, care nu dă nimic, egoist; în fine, un soi de șmecheraș care reușește să nu dea nimic, adică nesimțit; pe latinește immunis faciei, – liber de… obraz. Și ajungem astfel pe a treia treaptă, adică în empireul magistraților; dar înainte de aceasta, pentru onestitate istorico – etimologică, trebuie amintit că și mult dorita și blamata de cei care nu o au imunitate politicianistă, tot romanii au inventat-o, cu următoarea specificație însă: imunitatea îi era atribuită doar dictatorului, ales de senat pe șase luni și o singură dată în viață, pentru a salva Statul roman în situații de forță majoră prin mijloacele pe care le considera el oportune; imunitatea expira odată cu mandatul, după care o comisie senatorială analiza (dar nu la nesfârșit) activitatea fostului dictator; dacă încălcase legislația Romei era pasibil și de pedeapsa capitală. În fine, nu pot să nu-l reamintesc pe distinsul Quinctius Cincinnatus, singurul roman ales dictator de două ori în viață; când au venit să-i anunțe excepționala realegere, bătrânul tocmai își ara câmpul; după șase luni s-a întors la plug, dând naștere expresiei aratrum Cincinnati, plugul lui Cincinnatus, simbol al decenței marelui politician.
Ajunși pe treapta a treia, constatăm, după cum anticipam deja, prezența categoriei immunis faciei, profesional vorbind cea a magistraților, procurorii în oarece măsură și judecătorii – total. Din motive absolut de neînțeles, se luptă acerb pentru imunitatea absolută a magistraților văzuți in corpore ca o legiune angelică a Arhanghelului Mihail sau, ca să nu se interpreteze eronat, ca o nepătată congregație a maicii Tereza din Calcutta. Eterna atenționare cum că monitorizarea magistraților ar duce la subordonare politică scârțâie: gravitatea nu stă în faptul că un șmecher care a furat din bunul întregului popor, immunis, e făcut scăpat de un judecător, ci în aceea că violatori, criminali cu sânge rece sau cald (dacă sunt mamifere), n-are importanță, sunt cercetați în libertate prin decizii care nu probează altceva decât libertatea de… obraz a decidentului, adică nesimțirea. De ce să nu poată fi verificat un magistrat? De ce un cetățean ca oricare altul e tratat ca un supraom, în ciuda afișatei ticăloșii? Nu e deloc întâmplătoare îndepărtarea dreptului european și implicit a celui românesc de dreptul roman. E mai ușor să faci ce vrei decât să respecți principii precum „Judecătorul este legea vorbitoare”, sau „Judecătorul nu are voie să se abată pradă ușurinței” și alte câteva precum „Judecătorul nu are voie să fie mai blând decât legea”.
Am cunoscut odinioară un judecător ale cărui sentințe definitive și irevocabile mi-au provocat mirare, apoi scârbă. L-am întâlnit după ce ieșise la pensie: vindea lumânări la intrarea în biserică. Fie nu știa ce zice Sfântul Ieronim legat de faptul că nedreptățile și păcatele nu se ispășesc printr-o anumită cantitate de lumânări vândută sau cumpărată, fie – înclin să cred mai curând – încerca să-și pregătească înălțarea supremă din empireul magistraților în cel celest (în variantă terestră desigur).
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
