À mon âge je me cache encore pour fumer

Ies pe terasă / Și privesc marea / Mama îmi interzice să merg pe terasă.

Ce vor spune vecinii?

Așa că îmi place să spăl rufele.  / În felul ăsta / Le întind… /Vecinii nu spun nimic,

Mama e bucuroasă /Și eu / Visez cu marea.

Câteodată / E un pescăruș uriaș / Plin de pește / Încă viu în stomac

Și mă gîndesc la fratele meu / Și la atâția alți tineri / În calele vaselor / Căutând viitorul

De pe terasa mea / Privesc la celelalte terase / Și la rufele întinse.

A venit apă / Și la sfârșitul fiecărei lipse

Suntem așa de fericiți! / Și sunt atâtea lipsuri.

Nu ne lipsește doar apa

Ci și cafeaua, uleiul

Zahărul

Cartofii

Dragostea.

Mai ales dragostea…

Așa începe – cu acest poem vizual care cadrează minunat și subtil acțiunea ulterioară – un film mare, delicat, profund. Un film algerian.

Îl recomand cu toată căldura și responsabilitatea.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *