Deghizată în râu

Dragostea se risipise în ploi

în viori cântând şi în ferestre deschise

tu mă invitai să dansăm prin livezi

ascunşi după cortina de atingeri

care nu se mai întâmplă odata

croşetate împreună

în văl lung de piele tatuată

eu nu puteam să dansez

eram ocupată să mă deghizez în râu

reflectând chipul copilului nenăscut

mai liber decât apa neatinsă de rădăcini.

Tags: , , ,

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *