Dragostea se risipise în ploi
în viori cântând şi în ferestre deschise
tu mă invitai să dansăm prin livezi
ascunşi după cortina de atingeri
care nu se mai întâmplă odata
croşetate împreună
în văl lung de piele tatuată
eu nu puteam să dansez
eram ocupată să mă deghizez în râu
reflectând chipul copilului nenăscut
mai liber decât apa neatinsă de rădăcini.