MUSICA PURITAS DOMINICA: Gloria in excelsis Deo

În cursul unei plimbări prin Viena, trecând pe lângă clădirea centrală a Universității  politehnice, o placă inscripționată (inițial era încastrată în paviment) ne atrage atenția că suntem lângă (sau, cine știe, poate chiar deasupra…) fosta groapă comună în care a fost înhumat Antonio Vivaldi. A urmat Mozart într-o altă comună, groapă evident, tot vieneză, iar amicul său Da Ponte într-una newyorkeză (americanii i-au făcut un monument deasupra). O întrebare pe care și-o pun adesea oamenii, cam fără rost, este de ce permite Dumnezeu așa ceva? De fapt Atotputernicul vrea să ne dea o lecție, neînsușită însă de muritori. Ascultând Gloria lui Vivaldi, imn dumnezeiesc, înțelegem o oarecare gelozie a Creatorului care îi cheamă la El cam repede pe unii spre a-i asculta nemijlocit. Observând apoi că Vivaldi e interpretat din Europa până în Coreea, până în Australia, în America, nord și sud, ar trebui să pricepem că el e la fel de viu precum Creatorul lui dar și câtă silnică deșertăciune emană grandoarea monumentelor funerare sub care de mult nu se mai știe cine zace sau nu interesează pe nimeni, indiferent cât sau cum a condus. După câte genii muzicale a creat, cert Atotputernicul e meloman; cu și mai mare certitudine, după graba cu care l-a Luat la El,  ascultă Mozart dar și Vivaldi; măcar din când în când. Să-l ascultăm și noi la Assisi, la Tel Aviv și la Seul.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *