Aerul fierbe-ntre blocuri,
duhori se ridică greoi din canale.
Lipită de garduri, umbra se face mai mică, mai moale.
Pe piele se scurg
șuvoaiele apelor tale ascunse-n celule.
Acolo palpită o sete nebună.
Furtuni se stârnesc,
dar vânturi uscate le-alungă.
Zbătute zadarnic, evantaie
dizlocă-n bucăți răsulfări sugrumate
ridicând spre cupolă dorințe
ce-așteaptă norul
sub care șezând
vei primi răcoarea amiezii.
Cristina Cioabă
A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București unde a obținut și titlul de doctor, sub coordonarea profesorului Paul Cornea, cu monografia Identitate și disoluție. Introducere în opera lui Mircea Ciobanu, Editura Muzeul Literaturii Române (2010).
A editat volumele Monica Lovinescu Jurnal esențial (Humanitas 2010), O istorie a literaturii române pe unde scurte (Humanitas 2014), C. Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe (Humanitas 2014), Franz Kafka Metamorfoza. Integrala prozei antume (Humanitas 2017)
A publicat articole în România literară, Revista 22, platforma Contributors.
Activează ca profesor de limba română.
