Nu încape îndoială asupra faptului că diriguitorii noștri se străduiesc să dea bătăi de cap periodice poporului; desigur inutile după cum s-a văzut și în cazul defunctului referendum; spre a nu fi considerat contradictoriu în cele scrise, menționez că succesul se vădește de regulă ante festum, ante referendum în cazul menționat, prin stârnirea unor patimi total iraționale, căci patimile nu pot fi altfel, dovedind multă trăire și minimă gândire. Și cu ajutorul neprecupețit al mijloacelor media.
Spre a nu ne răcori, deși vine toamna, ni s-a anunțat o nouă inițiativă referitoare tot la familie, de data aceasta ceva mai utilă și probabil gândită. Că lucrurile ar fi simplu de rezolvat fără atâta tevatură, ne-o probează din nou exemplele Romei antice, care la o simplă privire se dovedesc în continuare practicabile și practicate.
Până a ajunge la ceea ce ne zgâlțâie fantezia prin purtarea de grijă a unei părți a inițiatorilor, să vedem cum stăteau lucrurile acum două mii și ceva de ani: nu foarte deosebit de azi.
Trecem peste perioada foarte veche când patricienii și plebeii nu aveau dreptul să se căsătorească decât cu aparținători ai categoriei din care făcea parte fiecare. Aberația cu totul non romană a ținut puțin datorită lui Caius Canuleius la a cărui propunere s-a votat în Senat dreptul cetățenilor Romei de a se căsători cu cine le dorea inima, indiferent de apartenența socială, deși în credința anticilor spiritul se afla în ficat. Surse cu iz de-a dreptul anecdotic, dar romane, sugerează că Lex Canuleia s-a datorat paternalismului inițiatorului a cărui fată se îndrăgostise iremediabil de un plebeu, amenințând chiar cu sinuciderea. Greu de spus dacă a fost chiar așa, dar tatăl iubitor a luat măsura necesară pentru remedierea situației. Deci, de atunci se întâmpla și la case mai mari.
Dar să nu ne pripim cu aprecierea generozității din așa-zisa lume bună de atunci (deși nici azi nu știm care e cea rea), pentru că și după intrarea în vigoare a liberalei legi, căsătoria, prin ritual, păstra nealterate în continuare însemnele categoriei sociale.
Nunțile de azi, ale parveniților din lumea bună în principal, în care se îmbină opulența sfidătoare cu mitocănia exhibată la maxim atât culinar cât și muzical, ca desfășurare își au parțial originea în nunțile aristocratice ale romanilor. Subliniez parțial, deoarece inițial ritualul roman era axat pe aspectul religios, numit confarreatio, amintind de originile agreste ale poporului, considerate însă nobile, distinse. Cei doi se prezentau în fața altarului lui Iuppiter Farreus (Iuppiter Făinarul i-am putea spune în calitate de ocrotitor al ritualului căsătoriei), închinându-i aluatul sacru frământat împreună în prealabil și rostind nemuritoarea formulă Ubi tu Gaius ego Gaia. (Unde vei fi tu Caius, voi fi eu Caia); că mai târziu lucrurile n-au mai stat așa, s-a datorat tot unei invenții romane atât de practice și în ziua de azi, numită divortium (nu necesită traducere…). Verighetele erau inițial două verigi de lanț din fier desigur, semnificând simplitatea agrestă dar totuși nobilă tocmai prin păstrarea tradiției. Cum s-a ajuns la ce vedem azi, se poate înțelege fie și doar răsfoind Satyricon ul lui Petronius, în principal demult celebra Cena Trimalchionis (Cina lui Trimalchio), mai mult chiar decât o nuntă de parveniți. Dar oricât era de mare fericirea tinerilor, nu putea fi uitat actul oficial, contractul de căsătorie, contractus nuptialis, având și forma praenuptialis pentru cei care stăteau să mai cugete înainte de a-și da verigile; din aur și pietre cât mai scumpe, mai târziu. Până și în asta transatlanticii îi urmează pe romani, dacă ne gândim cât sunt de importante la ei cele două tipuri de contract, dincolo de marele amor. Și mai importante sunt când apare divorțul sau separarea.
Populația plebeiană, majoritară deci și mai puțin fariseică în manifestări, mai puțin bisericoasă am zice azi, pornea de la aspectul practic după cum o dovedește și denumirea „ritualului”, coemptio, cumpărare de comun acord, a miresei desigur. De data aceasta noi suntem păstrătorii sub forma târgului de fete de pe muntele Găina. Esențial era însă și atunci contractul (ce și cât a dat fiecare din părți).
Și iată-ne la ceea ce tulbură azi, iarăși pentru scurt timp, societatea românească, fapt care nu o stânjenea cu nimic pe cea romană. Căsătoria „fără pretenții”, adică per usum (în virtutea uzanței) Din varii motive (nu neapărat materiale!) unii nu doreau să se căsătorească, astfel că alegeau amintita formă; dacă cei doi dovedeau cu martori că locuiau împreună neîntrerupt de cel puțin un an, deveneau în mod firesc soți cu toate drepturile prevăzute în societate.
Ritualul religios fiind inexistent în acest caz, e limpede de ce instituția administratoare a sacrului terestru contemporan este împotrivă, amenințând cu nerecunoașterea unui act la care în fapt nici nu are vreo contribuție, nici de bine, nici de rău.
Deci, decât frământări inutile, gâlceavă fără înțelesuri și obraznice sfredeliri în sufletele altora, mai bine să luăm seama la o uzanță pe care o putem încadra în frumoasa moștenire romană a poporului român. Vom putea intona precum în finalul Nunții lui Figaro „siam tutti contenti”. Desigur, mai puțin cei cărora nu le mai pică nimic, cu sau fără chitanță.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
