Cehov în oglindă

În epoca telefoanelor inteligente şi a reţelelor sociale, arta epistolară apare ca reperul prăfuit al unui timp desuet. Tihna misivelor pe care le trimiţi şi pe care le primeşti ţine de o artă a vieţii pe care oamenii de astăzi, grăbiţi şi efemeri, au pierdut-o, o dată cu capacitatea de a savura timpul care se duce. Scrisorile sunt, pentru cei mai mulţi dintre noi, înghiţite de magma mailurilor şi a mesajelor-instant. Limba se contractă şi, o dată cu ea, sensibilitatea însăşi.

Din acest ev îndepărtat al comunicării epistolare vine şi scrisorile lui Cehov. Apărute acum, în masiva selecţie de la Polirom, ele sunt imaginea, sensibilă ca un radiografie, a celui care, om fiind, a refuzat, cu tenacitate, condiţia de profet. Corespondenţa lui Cehov poate fi citită ca un jurnal în care neliniştea, entuziasmul , sărăcia, iubirea, reflecţia asupra artei se unesc într-un discurs ce dezvăluie intimitatea sa. Prin investigarea materiei lor avem acces la mecanismul delicat din care se nutreşte literatura lui Cehov. Umanitatea deznădăjduită a personajelor sale este umanitatea rănită şi fragilă a lui Cehov. Spaţiul cehovian, atât de ostil gesturilor grandilocvente, se ghiceşte în acest laborator epistolar.

Scrisorile lui Cehov sunt cele ale unui prozator şi dramaturg ce experimentează, în căutarea unui timbru care să fie al său.Modestia debuturilor lui Cehov este acompaniată de complexitatea uceniciei. Prozele scurte sunt primele trepte în parcursul ce duce spre capodopere. Improvizatiile dramatice anunţă majestatea melancolică a pieselor de mai târziu. Ca artist, Cehov este dependent de acest mediu al revistelor fără de care supravieţuirea lui este imposibilă. Dialogul cu editorii nu este doar un dialog despre artă, ci şi unul despre public şi scriitor. Cehov este încris în reţeaua de publicaţii ce se dezvoltă acum. Jocul cu cenzura este parte din jocul literaturii sale. Contrastul dintre rigiditatea autocratică şi dinamismul creativităţii insurgente defineşte miracolul intelectual rus.

Cehov-autorul de scrisori nu este un obsedat al stilului şi nu se află în ele nimic din preţiozitatea excesivă care ar putea indica un păcat al snobismului. Este Cehov scriitorul din epistole cu gândul la propria posteritate? În câteva ocazii, atunci când îşi examinează temeiurile etice şi estetice ale artei sale, Cehov intră, deliberat, în dialog cu cei care vin după el. Claritatea memorabilă a formulelor sale este oglindirea refuzului de a trişa. Ori a trişa înseamnă, pentru Cehov,a introduce în corpul literaturii corpul străin şi toxic al „tendinţei”. Cehov nu este, în textele sale, nici judecător şi nici educator.

De aici, distanţa care îl separă de atâţia dintre contemporanii săi, atraşi de himera literaturii ca discurs întemeietor şi unificator. În descendenţa lui Turgheniev, Cehov este un intelectual al moderaţiei ironice şi melancolice, un intelectual care nu aderă la dogmatismul intelighenţiei. Pentru Cehov, cel din scrisori, umanitatea este într-atât de complicată încât nu poate fi închisă în căsuţele mendeleeviene ale unui tabel ideologic .Cehov nu poate atinge niciodată extazul mistic al lui Dostoievski sau moralismul de Vechi Testament al lui Tolstoi. Cehov este medicul care trudeşte spre a îmbrăţişa întregile sensuri ale vieţii. Polifonia artei sale traduce polifonia unei gândiri care nu poate fi monocordă sau monomană.

Din extraordinarul epistolar se iveşte falsul jurnal al lui Cehov, un jurnal dialogic animat de cei care îi sunt tovarăşi pe acest drum al introspecţiei. Vitalitatea sa, niciodată învinsă de boala care îl macină, trece în paginile scrisorilor sale. Triumful de mai târziu se ridică pe aceste temelii ale începuturilor. În cazul lui Cehov, nu există pagini minore. Chiar şi cele mai modeste exerciţii de claviatură trădează geniul privirii sale.

Corespondenţa lui Cehov participă la acest monument ridicat la scară umană. Arta lui Cehov, fragilă, ironică, îndurerată, sfidează utopiile, în numele autenticităţii hrănite de conştiinţa acută a imperfecţiunii omeneşti.

“ Cehov. O viaţă în scrisori”, ediţie de Sorina Bălănescu, Polirom, 2018.

Un comentariu

  1. Dușan Crstici says:

    „Căsuțele mendeleeviene ale unui tabel ideologic”! Excepțională sintagmă, folosita pentru a caracteriza unicitatea lui Cehov in caleidoscopul literaturii ruse. Îmi propun sa citesc ” verdictele ” criticilor literari agreați de regimul totalitar comunist, in condițiile aprobărilor cenzorilor pentru piesele clasicului rus. Ma aștept la surprize! Cu deosebită considerație si mulțumiri pentru subiect, Dușan Crstici

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *