Scriam odinioară despre un fenomen pe care l-am numit nanism urban și care caracterizează un anumit mod de gândire românească. Ulterior, recitindu-l pe ilustrul Ion Codru Drăgușanu, deliciosul Peregrin transilvan, am constatat că meteahna amintită a fost remarcată și de transilvăneanul nostru, dacă nu în formă urbanizată, atunci într-una mult mai diversificată. Cutreierând țările civilizate ale Europei de atunci, purtându-și cu el sentimentul patriotic adevărat de ardelean, adică dorind nu să fim ca aceia, ci să facem să ajungem ca ei, Drăgușanu se întreabă de ce la noi românii totul este mic, mărunt, adică mâncărică, bănuți, vinișor și multe altele; diminutivarea e văzută de el ca un atribut al popoarelor mărunte care nu reușesc să treacă peste… mărunțișuri.
Că ardeleanul nu greșea s-a văzut ulterior și la nivel urban, astfel încât capitala Țării este după unii naniști „micul Paris”; o absurditate fie și pentru că dacă Parisul nu ar fi „marele” din multe puncte de vedere, nu ar fi Paris, ci probabil „marele București”.
Centru spiritual al Uniației românești, demn de tot respectul pentru ceea ce a însemnat și înseamnă în continuare, pentru Unirea cu Roma, condus de un cardinal ilustru cât o Biserică, vizitat de Papă, a devenit „mica Romă”; de neînțeles; tocmai pentru că nu este o metropolă ci o așezare modestă în fond, dar grandioasă întru spirit, de ce nu ar fi „marele Blaj al latinității române”?
În fine, cel puțin la fel de absurd(ă) ca „micul Paris” este „mica Vienă”, adică Timișoara cu clădiri istorice gata să se năruie, la nivelul tencuielii cel puțin, dar cu inovații pe care nu le-am observat nici în marea Vienă în privința renovărilor, adică plase negre trase peste ruine. Ar mai fi multe altele de subliniat în pitica Vienă de pe Bega dar nu vreau să fiu acuzat de absența patriotismului local, deși cu sau fără el tot acolo suntem, mai ales că și el în nanismul urban se încadrează.
Și totuși, vremurile se schimbă o dată cu apropierea vertiginoasă a primului centenar al Patriei, deși unii îl vor serba la 3 august 2019, dar dacă tot unirea i-a făcut pe români, ce mai contează un an în plus sau în minus…
Deloc întâmplător, de curând am fost informați cu o vădită bucurie și probabil aproape sinceră, pe toate canalele (de scurgere) mediatice că înspre vestul Țării, deși mai strategic ar fi fost de la centru spre răsărit, s-a făcut o descoperire arheologică epocală care ne trimite către mileniul 4 înainte de Christos, mai precis către anul 3500 ante Christum. Evident nu poarte fi nimic roman deoarece noi suntem mai vechi decât ei, în ciuda faptului că le rostim limba. Dar centenarul ne obligă, adică nu ne mai jucăm de-a dacii și romanii; faza e depășită. Aflăm cu demnitate și măreție că în anul centenarului s-a descoperit o cetate la care însă, bizar, se sapă de vreo zece ani împreună cu specialiști germani. Asta cam ciupește din poveste dar e bine și așa.
Urmează momentul în care se vădește specificul național: comparația, metafora. Dar surprinzător, cetatea de peste cinci milenii nu e nici „micul Babilon”, nici „mica Teba”, „nici mica Ninive”, ci o imensă Troia. Un progres indiscutabil. Cu măsuri demne totuși de un spirit agrest mai curând decât urban, suntem anunțați că, dacă Troia avea doar 19 (nouăsprezece) hectare, orașul descoperit la noi are 90 (nouăzeci) de hectare. Suntem evident copleșiți de grandoarea adusă de centenar chiar și în sfera arheologiei. Chiar dacă tot ceea ce se vede este la nivelul unor mormane sau ruine din foste glorioase (probabil) construcții, cert urmează faza următoare prin care se va adeveri din nou că suntem cei mai vechi în Europa, că romanii și-au învățat limba de la noi dar și alte aberații care ne fac de râsul lumii de azi. Atenția sporită acordată urmelor romane de la noi ar fi certamente mult mai utilă și convingătoare; cu riscul de a-i irita pe unii și alții, recomand un drum de informare la Aquincum (Budapesta) sau la renovatul templu roman al lui Isis din Savaria (tot în provincia Pannonia) unde a fost reluat ritualul practicat de romani (cine va crede bine va face, iară cine nu va crede iarăși bine va face, vorba înțeleptului Neculce, că tot suntem în Europa… liberă).
Deci e clar că pe Schliemann l-am surclasat categoric cu mica lui Troia; totuși, în ciuda acestui fapt, rămân câteva probleme neclare; în culmea entuziasmului arheologico – centenar, privind epocala descoperire, observăm că aceasta se află într-un bogat lan de porumb; asta nu ar fi încă un impediment căci vine culesul așa că rămâne pustiul; mai grav e că deja s-a și anunțat de către organe aparent responsabile că totul va fi amenajat ca important obiectiv turistic și pentru cinstirea centenarului. Afirm „aparent responsabile” pentru că așa ceva presupune o cale de acces… viabilă, adică un soi de via, dacă nu romană, măcar națională; or la cum se fac drumurile la noi, am putea crede mai curând că organul rostitor avea în vedere al doilea centenar al Patriei, gândindu-se precum senilul Ștefan cel Mare și Sfânt la „urmașii urmașilor noștri”. Oricum, având în vedere faptul că încă nu avem un proiect clar al serbării naționale, al festivităților propriu-zise nici atât, nu se știe niciodată…
Pentru că în sfârșit am intrat în era comparațiilor augmentative, părăsind penibilul nanismului, trebuie subliniat totuși că depășirea Troiei, în ansamblu, presupune și descoperirea unei Elene mai frumoase decât La belle Helène, mai atrăgătoare decât ruinătoarea cetății din Asia Mică. Aici intervine însă și factorul mândriei naționale actuale. De unde să fie frumoasa? Dacă tot suntem către vest, să zicem din pusta Panonică mai ales că actualii încă nu erau acolo, deci nu ne vom ciondăni istoric și isteric cu ei.
În fine, problema insurmontabilă este de unde vom descoperi un Homer, mai ales că realitatea ne-a demonstrat chiar prin Schliemann că poezia face credibilă realitatea ducând la descoperirea ei. Poate că lansarea unei competiții centenar-naționale cu tema „Suntem aici de peste cinci mii de ani”, dotată cu premii grase, indiferent de calitatea produsului literar, va vădi din nou faptul că, mai mult decât un neam de poeți, avem o gașcă de homerizi gata să lase pe moment implicarea în media (bine plătită și ea) pentru gloria Patriei recunoscătoare, în micul Paris, după modelul marelui Paris „Aux grands hommes la Patrie reconnaissante”.
Poate că toate aceste probleme nu ar exista dacă – am mai propus-o spre stupida scandalizare a unora – am sărbători 11 august 106 p. Chr. data întemeierii Daciei Felix prin părinteasca semnătură a divinului Nerva Traianus; cu luna august suntem obișnuiți deja, cu data de 23, dar, mai important, am fi deja aproape bimilenari, depășindu-i pe unimilenari. La câte sărbători naționale am avut până acum, un asemenea experiment ne-ar îmbogăți în cuget și-n simțiri. Dacă mă gândesc la pățania fostului șahinșah al Iranului după ce a sărbătorit întemeierea statului persan, s-ar putea să nu fie ultima nici la noi.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
