Chanel sau simplitatea de lux

Nimic mai  frumos decât să scrii despre o femeie frumoasă. Iar când această femeie este însăși celebra Chanel, femeie simbol pentru care „moda trece, stilul rămâne. Și stilul este simplitatea de lux” lucrurile devin de-a dreptul provocatoare. Cu siguranță că personalitatea fascinantă i-a inspirat și pe autorii volumului omonim, Bertrand Meyer-Stabley & Lynda Maache care oferă publicului povestea fascinantei Coco (un volum publicat la prestigioasa editură Baroque Books & Arts, 2018), acea lebădă neagră a începutului de secol care a rămas reper în fashion și eleganță. Mai mult decât o modă, Coco Chanel a impus un stil, mai mult decât o marcă a reprezentat un spirit, mai mult decât o femeie, a devenit un simbol. A creat un nou val, dominând curentele, impunând imaginea unei femei cu un fler infailibil și o energie fascinantă. A inventat mai mult decât o modă, o alură.

Volumul propus de cei doi autori conține atât fragmente din biografia couturierei Gabrielle Chanel, cât și legenda care s-a construit în jurul ei și spiritul, vorbele celebre care, de asemenea, i-au supraviețuit. Este bine-cunoscut faptul că Chanel a câștigat bătălia într-o lume dominată de bărbați și s-a detașat onest prin creațiile sale, talent și printr-un acut simț pentru ceea ce în epocă s-a numit perioada anilor nebuni. Viața sa, devenirea, provocările, ambițiile, iubirile, succesul și nu în ultimul rând faima care s-a construit în jurul ei au fost analizate subtil de cei doi semnatari ai volumului. „A domnit asupra Haute Couture-ului și a eleganței mondiale vreme de mai bine de o jumătate de secol, cu același caracter suveran ca și contemporanii săi – Picasso în pictură sau Stravinski în muzică.” Strălucitoare și unică, Mademoiselle Chanel, prin magnetismul și talentul său a fost primul couturier care s-a ridicat într-adevăr la înălțimea clientelei sale și de la care ne-a rămas o linie, un stil, eleganta rochie neagră și nu în ultimul rând, un parfum. Rochia neagră – la petite robe noire inventată de Mademoiselle este adoptată și aplaudată la Paris și  devine una dintre leitmotivele colecțiilor sale. Cu această piesă vestimentară imbatabilă, diva de pe rue Cambon întreține cultul zvelteței. Grație acestei ținute, mai slabă și mai subțire, femeia de la mijlocul anilor 20 se emancipează. „Rochia își face apariția tocmai ca rezultat al nesfârșitei căutări a simplității. (…) Această artă a negrului se impune într-un context saturat de culori vii, de franjuri, de piese aurii și argintii.”

Chanel nu a introdus doar ca marcări ai frumuseții părul tuns scurt, geanta, pantalonul, rochia neagră, taiorul de jerseu,  bronzul și rujul Coco ci și Numero 5 (acest parfum cult care a rămas pe vecie o referință), sau Coco Mademoiselle sau Gabrielle. Autorii o recompun pe Chanel și din anturajul pe care îl frecventează, din corespondență, din rețeaua de prietenii pe care le cultivă sau din spiritul reședințelor în care a lucrat și a creat sau doar locuit (cele din Rue Cambon, vila La Pausa sau Hotelul Ritz).

Într-o lume în care apar rivali ca Paul Poiret, Jean Patou, Elsa Schiaparelli, Christian Dior, Balenciaga, Givenchy – Chanel revendică o simplitate a croiului. „Nu mai există modă. Moda e făcută pentru câteva sute de persoane. Eu fac un stil pentru o lume întreagă. Vedem scris în reviste: stilul Chanel. În schimb, nimic similar nu se scrie despre ceilalți.” S-a spus adesea că elementul decisiv al succesului ei a fost accentul pe care ea l-a pus pe clasic și pe tinerețe. Înaintea ei, hainele erau create pentru femei trecute de prima tinerețe. Odată cu apariția lui Chanel, veșmintele sunt făcute pentru tinere, sau cel puțin, pentru a le face pe femeile mai mature să pară tinere. Aceasta a fost credința ei: că o siluetă frumoasă e mai importantă decât un chip frumos. Și nu a cucerit grație talentului său doar Parisul, Franța și Europa. La începutul anilor 30 pleacă la Hollywood, unde e întâmpinată de Greta Garbo, care are brațele pline cu camelii: „Fără dumneavoastră, n-aș fi existat, cu impermeabilul și cu bereta mea” îi mărturisește actrița.

Dintre personalitățile care gravitează în jurul lui Chanel – prieteni, amanți, complici îl regăsim pe un frumos milanez al anilor 30 pe nume Luchino Visconti (de care ea se atașează puternic și pentru care are o slăbiciune care depășește simpla prietenie). La rândul său italianul e captivat de couturieră. Iubește la ea acest melanj de „frumusețe feminină și inteligență masculină.” În balerinul ucrainean Serge Lifar, Chanel a găsit cel mai bun sprijin amical, ani de-a rândul. I-a legat o prietenie de ani de zile care s-a legat în jurul lui Diaghilev, pe care amândoi îl admirau. Adesea, dejunează la Ritz cu Jean Cocteau sau Paul Morand. Lui Cecil Beaton îi datorăm cele mai frumoase portrete ale lui Madeoiselle: „Întotdeauna a fost imposibil să îi ghicești vârsta lui Chanel. E neagră și arsă de soare, are pomeți înalți, ochi clipitori ca doi nasturi din jad negru, un nas cârn și o gură ca o linie. Mâinile îi sunt delicate, cu o piele de un alb sclipitor, dar, în același timp, atât de puternice, că ar putea să potcovească un cal.”

Gabrielle Chanel i-a oferit femeii o alură atemporală și piese clasice universale și a domnit singură asupra modei, iar stilul ei a reprezentat mai presus de orice o referință unică care s-a răspândit pretutindeni. „Avea o răutate rațională, lucidă, care știa de minune să identifice elementul de ridicol al interlocutorului. (…) Couturiera stăpânea, ca nimeni altcineva, arta de a rosti clar cuvinte seci, judecăți severe, sentințe autoritare. A fost împărăteasa sarcasmului.(…) Cu ochii ei negri, penetranți, cu privirea dreaptă și cu vocea ei puțin răgușită și tăioasă, Chanel livra idei clare și fraze-asasine, totul în timp ce-și mângâia perlele.” Povești, legende, descrieri, vorbe celebre, interviuri, mituri și un pic de charm – sunt toate ingredientele conținute de prezentul volum care o evocă pe Coco. Bertrand Meyer-Stabley & Lynda Maache au scris cu acuratețe și grijă pentru detaliu, cu stil și profesionalism, fără a omite savurosul și înclinația către povești picante.