Cei ce spre tine vin devin ispită.
Iar cei ce te găsesc te-mprejmuiesc,
în icoană și gest te răpesc.
Dar eu să te pricep aș vrea,
cum te pricepe țărâna, doar ea;
cu pârgul meu abia
în pârg va da
Împărăția Ta.
Din parte-ți vreo vană dovadă
că eşti ochii-mi nu cer să vadă.
Timpul, știu bine,
nu se cheamă la fel
ca Tine.
Nu face minuni de dragul meu.
Dă legilor tale dreptate:
din neam în neam să se-arate
mai limpezi mereu.
(Rainer Maria Rilke, din Ceaslovul, Cartea a doua. Cartea despre pelerinaj, traducere de Ioana Pârvulescu)
