O doză de tranzitivitate – Jurnal ilustrat 106

Obiectele pe care le evoc aici sunt obiecte ce dispun, cert, de o doză de tranzitivitate, aceea a prieteniei […]. Ele sunt doar personalizate, individualizate şi, ca atare, îmi permit să reconstitui scene de memorie. Obiecte ce poartă semnătura unei prezenţe şi prezervă, acum, în timp, nostalgia unei absenţe !…].

Jurnal 106 - 1

 

Obiectele pot ameţi sau consola, dar, orfane de oameni, ele nu sunt decât paliative iluzorii. […] Există însă în literatură o altă manieră de a exista a obiectelor, ea e asimilată unui contract şi unui angajament de fidelitate. Obiecte de astă dată unice, asociate unei istorii familiare, embleme personale pe care amanţii şi le oferă ca garanţii ale unei pasiuni astfel conservate…

Jurnal 106 - 2

 

…inelul Melizandei sau batista oferită Desdemonei nu pot fi niciodată despărţite de partener, cu riscul ca o asemenea înstrăinare să devină tragic simbol de trădare. Aceste obiecte le-am numit obiecte tranzitive, căci valoarea lor nu e intrinsecă, ci dependentă de respectul relaţiei pe care, reciproc, ele o oficializează. A le conserva e o probă de certitudine afectivă.

Jurnal 106 - 3

 

Iubesc dintr-un cadou şi partea sa de umbră, de nefericire, pe care o implică alături de emoţia al cărei depozitar privilegiat rămâne.

Jurnal 106 - 4

George Banu, Parisul personal: casa cu daruri, Bucureşti, Nemira Publishing House, 2015

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *