48

bizar

ştiu cînd mă chemi, în acele clipe se deschide cerul

şi cad. mă văd îmbrăcată în haine nepotrivite

de celălalt şi trimisă în vidul care începe să semene

cu timpul de nemăsurat.

ştiu cînd mă chemi, salvarea aşteaptă trei zile,

frigiderul îmi vorbeşte, la fel şi maşina de spălat.

doar nucul din faţa ferestrei priveşte tăcut cum

cum mă îmbracă iar celălalt, speriat, debusolat.

ştiu cînd mă chemi, nici acum nu am încetat dansul

dansul în care m-ai înlănţuit prima dată cînd

nu m-ai chemat

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *