Leu, o elegie stângace

Undeva, în colţul vegheat de trandafirul sălbatic al unei grădini din Focşani, se află o groapă mică, în care se află,închis, trupul celui care a fost căţelul meu. De acum inainte, de vreme ce făptura lui s-a topit în această materie din care ne ivim cu toţii, mi-l pot închipui aşezat, pe vecie, în starea de fericire calmă pe care o putem descoperi doar în visele noastre. De acum înainte, singurele zile pe care le mai poate cunoaşte sunt zilele peste care nu mai alunecă nici o lună, singurul anotimp pe care îl va mai traversa este acela ritmat de respiraţia sa, singura mireasmă pe care o mai poate adulmeca este aceea a ierbii ce nu se va încovoia, niciodată, sub atingerea iernii.

În raiul şui al câinilor, Leu îşi are colţul său. Din pragul terasei, de acolo de unde străjuia şi ne aştepta, el poate privi către această întindere bocolică de grădini: un paradis de nervuri vegetale şi de curcubee , un paradis în care fiecare dintre cei care au fost alături de noi îşi regăseşte tihna, adormind cu botul pe labe şi visând, asemeni bravului Tintin, la osul zemos şi la aroma crocantă a mâncării ce se aşează în farfurie. În acest rai domestic, casele sunt mici, spre a-i putea adăposti pe ei şi pe stăpânii lor, stăpâni eliberaţi de haina lor diurnă şi redaţi substanţei lor astrale, nemuritori asemeni celor alături de care se află. Nici un zbârnăit electronic nu bântuie această lume ocrotită de soarele ce nu apune. Totul este la fel ca în ziua zidirii celei dintâi, doar că aici oamenii pierd cuvintele şi regăsesc doar intensa, tainica, miraculoasa atingere a iubirii.

Şi poate că moartea sa este doar prelungire a viselor visate de el. De atâtea ori, în clipele în care dormea, îl urmăream cum se avântă în somn cu bucuria neîntunecată de păcat .Visele sale erau asemenea unei drum pe care îl urmam. Tot ceea ce murise şi mă bântuia, renăştea,aici, îmblânzit şi calm, ca şi cum neliniştea diurnă ar fi lăsat loc unei veşnicii locuite de duhuri prietenoase. Visând visele sale, îmblânzeam moartea şi descopeream cărările pe care le credeam pierdute. În acest labirint armonic, singurătatea oamenilor nu mai avea sens, de vreme ce câinii colorează universul în aceste culori ale beatitudinii.
1918217_1085125730741_3250659_n

În clipele în care întorc privirea, acum, spre grădina care a fost a lui, îi reconstitui mişcările trecute, ca dintr-un şir de fotografii mişcate. Dacă ating copacii sau trandafirii, alături de mâna mea simt atingerea sa. Dacă mă apropii de poartă, îi pot auzi, din nou, lătratul ca un dangăt de clopot înaintând în marea furtunoasă. Dacă mă aşez spre a deschide o carte, de lângă mine umbra lui se întrupează în adiere de vânt şi îmi mişcă paginile, tandru şi discret. Este ca şi cum întregul mic cosmos al grădinii noastre ar fi saturat de moleculele amintirii. Moartea este domesticită,căci ea nu poate întrerupe acest fir,tenace şi catifelat, al dragostei.

Această elegie stângace, în care regăsesc ceva din sunetul demodat al simbolismului provincial, este piatra tombală pe care o aşez, măruntă, la căpătâiul său. Din această clipă, frunzele copacilor şi ale florilor, zidurile casei, propriul meu trup sunt învăluite în acest cocon al amintirii, indestructibil. Putreziciunea şi decăderea nu ne mai pot atinge, uitarea nu ne mai poate tulbura. În trandafirul strălucind lângă el, regăsesc, neveştejită, carnaţia trandafirilor care se mişcau în faţa camerei mele din casa bunicilor . Moartea nu poate sfărâma punţile pe care le intindem , graţie iubirii. Moartea se opreşte în faţa acestui prag pe se aşează câinele meu. Iar dincolo de acel prag se află grădina spre care mă voi îndrepta, la rândul meu, spre a deveni şi eu una cu această întindere peste care primăvara străluceşte, ca un astru,etern, al seninătăţii.

4 Comentarii

  1. In romania exista prea mult rasism regional, asa cum remarca mihai chiper de la iasi : moldovenii sunt considerati prosti si necicilizati, desi sunt cei care au dat cei mai multi poeti, artisti, istorici, chiar si matematicieni tarii; ardelenii dimpotriva au o opinie prea bună despre ei se cred fratii germanilor, desi pana au eliberat regatenii transilvania abia aveai voie sa intre in orasele săsești si unguresti; oltenii sunt considerati primitivii muntenilor; si in sfarsit ajungem la munteni, si mai ales la bucuresteni, care se cred buricul pământului de cand sunt capitala desi jumatate din ei cel putin n-au rădăcini muntenesti iar ca oameni sunt de obicei extrem de prost crescuti, repeziti, barfitori, scandalagii si la mizeria aglomerație din bucuresti, cu țiganii, oamenii fără adăpost si tinerii delingventi din cartierele dormitor si centrul vechi plin de saloane de masaj, sunt extrem de necivilizati si chiar nespalati adesea! Ce e grav e ca stereotipurile si rasismul regional e inculcat adânc si chiar promovat nu doar la nivelul popular al clasei de mijloc, cu si printre elite, intelectuali, politicieni etc si pe baza lui se crează oportunități de promovare sociala, clici, grupuri de interese : grupul de la cluj, intelectualii de bucuresti, oltenii lui dragnea…nu stiu sa mai fie o tara in care se discuta chiar in termenii asta, desi sunt tari mai complicate si mai eterogene social si politic, chiar etnic, decat romania….

  2. Maria Cecilia Nicu maria cecilia nicu says:

    Scuze pentru typo, domnule Stanomir!

  3. Maria Cecilia Nicu maria cecilia nicu says:

    Deloc stangace Elegia aceasta, domnule Stanomis!

    Mi-ar placea sa pot scrie si eu o astfel de „piatra tombală” pentru Dakota – un Husky absolut regal apartinand nepotului meu – primul caine de care m-am apropiat fara spaimele orasanului nevoit sa infrunte „profesionalismul” dulailor din ograzile satului…

    Superba Elegie voiam sa spun, de fapt.

  4. Dușan Crstici says:

    Înduioșător, minunat, răscolitor si dadator de speranțe prin certitudinea ca intr-o planeta a cruzimii fara de sfârșit, in care instalarea comunismului a însemnat inclusiv recrutarea hingherilor pentru funcții politico-.executive, avem privilegiul de a va fi compatrioti! Impresionat pana la lacrimi, Dușan Crsticci

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *