Două elemente stau la baza secventelor însemnări civice. Primul îl reprezintă cotidianul îndemn prezent pe toate lungimile și scurtimile de unde „Pentru sănătatea dumneavoastră consumați zilnic doi litri de lichide”. Formularea o putem include fie la aberații (deși liderii noștri și-ar dori probabil uniformitatea electorilor, nu toți avem aceleași date somatice – înălțime, greutate – sau necesar de… lichidități), fie la perversități, după cum mi s-a dovedit ipso facto.
Nu putem ignora vocile străzii, dar nici pe cele ale pieței, fie ea și agroalimentară. Într-un asemenea punct de desfacere a produselor de sezon și nu numai, mi s-a apărut absolut relevant dialogul dintre doi cetățeni turmentați, dar fără a prezenta același grad de alcoolemie, de ebrietate deci, adică unul dintre ei fiind totuși mai apropiat de luciditate, sobrietate (iată ce mirabilă se dovedește latina în continuare cu jocurile ei semantice: ebrius însemnând cel care a băut deja, în opoziție cu sobrius – cel care încă nu (și-)a băut (mințile), față de interlocutor, ca să nu-i zic intersughițător; cel aproape sobru încă, măcar etimologic judecând, îl întreabă pe cel deja ebrius „mă, da tu cât ai băgat deja azi (era ora prânzului. n. n.)???”. Răspunsul, de o logică abisală și înspăimântătoare: „doi litri de lichide, mă, cum zice la televizor, de săniuță, că n-o fi să beau benzină pentru sănătatea mea!” (un exemplu similar l-am urmărit pe un canal național, tv. nu de scurgere, semn că înțelepciunea bahică circulă…). Evident, e vorba de prietenoasa votcă „Săniuța” cu un preț accesibil cetățeanului mediu și sub mediu. Exemplul viu probează faptul deloc neglijabil, surprinzător chiar, că și categoria consumatorilor de doi litri (de alcool) pe zi, pentru propria sănătate, urmărește și implementează într-un fel specific, campaniile guvernului (indiferent de culoare) menite să asigure sănătatea și – de ce nu ? – prolificitatea poporului nostru.
Al doilea element, deductibil și din cele ce urmează, este tutunul, numit popular și „iarba Dracului”, un fel de alint până la urmă de vreme ce o consumă mulți și îl invocă și mai mulți. Dar să nu anticipăm.
În general, Statul devine (și mai) dubios) în condițiile în care, prin reprezentanții săi diriguitori, își proclamă grija, diligența față de toți cetățenii; e ca și declarația unora, amintită și cu altă ocazie „eu vă iubesc pe toți”, sau „noi vă…”, ceea ce înseamnă „pe nimeni”, adică pe mine însumi.
Caracterul pur declarativ al grijii pentru sănătatea tuturor, a fost probat de Statul nostru deja prin închiderea a zeci de spitale și, mai ales, prin neconstruirea vreunuia în ultimele decenii, sau dacă totuși da, imposibil de utilizat; e, desigur, mult mai ușor să fii diligent prin coerciție: nu numai că nu te costă nimic, dar faci și o găunoasă economie. Nu știu precis dacă am intuit corect atunci când suspicionam că legea antifumat de la noi a „ieșit” atât de categorică, adică nespecific românească, pentru că marile concerne ale tutunului nu au „cotizat” unde ar fi trebuit, mai ales că era și an electoral, dar intrigant e faptul că anumite aspecte nu pot fi ignorate; știrea că, la un moment dat, „se lucrează” la o umanizare a legii, a stârnit deîndată un anume gen de istericale nefondate, fie și prin aceea că, dacă ești nefumător, cine te punea să mergi într-un local pentru fumători??? S-a constatat brusc scăderea… bruscă a numărului de îmbolnăviri pe baze tabagice, ceea ce ar fi un lucru bun, dacă n-ar fi suspect prin rapiditate, adică o minciună propagandistică ieftină precum consumul cotidian de lichide. O discuție informală pe această temă, cu un distins medic pneumolog, mi-a relevat că rezultatele într-un demers precum antitabagismul de Stat, se văd la nivel medical după mai bine de un an, doi chiar, în nici un caz după câteva luni.
Aici apare însă marea problemă, căci ar fi cel puțin la fel de interesant, dacă această luptă antifumat ar avea și varianta antialcool. Cel puțin suspect e faptul că nimeni, de la nici un nivel, n-a pus și nu pune problema alcoolismului în țara noastră; deși mai nou, aflăm că suntem un popor aproape alcoolic, așa dintr-o dată, ne ascundem mârșav și penibil în spatele celei mai dure legi antifumat, ca să nu se vadă că la consumul exacerbat de alcool suntem pe piedestal. Nu pot spune în acest sens decât, urmându-l pe Horatius, că „Proștii, când caută să se ferească de anumite vicii, cad în altele opuse acestora”; dar, și în această situație, marii justițiari, adesea antifum tabagic, dar duhnind a alcool, se dovedesc mari teoreticieni, căci, vorba senecană „avem sub ochi viciile altora, iar pe ale noastre la spate”. Nu vreau să fiu înțeles total greșit: nu sunt neapărat un exemplar de homo fumans, deci nu fac apologia tabagismului, dar e revoltător cum nimeni nu pune problema alcoolismului la noi. Spune o vorbă „Bacchus a înecat mai mulți oameni decât Neptunus” și e adevărat, cu următoarea mențiune: mulți din cei „înecați” de bachici nu înotau în alcool, dimpotrivă. Dacă Statul român e un mămică-tătic atât de grijuliu, încât în curând nu se va mai muri din pricina ierbii Dracului, propun totuși câteva interogații, paradoxal, neinterogative, ci constatative: cum de a crescut și crește în continuare numărul accidentelor de circulație, provocate de bețivi? Nu am auzit încă, însă, de un accident provocat de un șofer pentru că era fumător. Nu am auzit de omor prin imprudență provocat de țigară. Deci, având în vedere iarăși o zicere horațiană „nimeni nu vine pe lume fără vicii”, totuși ce ar fi de ales?
Nu am auzit până acum de crimă săvârșită sub influența tutunului; abundă, din păcate, criminalii bețivi, de cea mai joasă speță (nu că ar exista criminali de înaltă speță…); nu am auzit încă de vreun caz în care un fumător să omoare ca să fure spre a-și cumpăra țigări; aproape săptămânal însă, câte o scursoare biologică omoară un bătrân ca să-i fure pensia de 2-300 de lei cu care se oprește la primul birt. Deci, întreb din nou, ce ar fi de ales?
Nu am auzit până acum de persoane care să-și snopească în bătaie părinții și (sau) bunicii, eventual nevasta, pentru că nu le dau bani de țigări, în schimb vedem, cotidian aproape, degenerați care și-au uitat demult ereditatea, fiind în stare de cele mai crunte violențe pentru a obține bani „de băut”. O remarcă: la inundațiile de anul trecut, în destul de multe localități, jandarmii lucrau din greu la înălțarea digurilor de protecție, permițându-și doar câte o pauză de cinci minute pentru o țigară, în timp ce sinistrații stăteau la birt consumând cu jovialitate beri după beri și Săniuțe (deși era vară). Întreb din nou: ce e de ales, cine e mai rău? căci spune Plautus „Oamenii care-i vorbesc de rău pe cei buni, sunt oameni răi”.
Nu am văzut politician arestat pentru consum de tutun, dar am văzut derbedeu beat, cu fumuri de… politician, lovind omul legii.
În fine, deși exemplificările ar putea continua, nu am auzit de persoane care să intre în comă tabagică, pe când cea alcoolică face ravagii indiferent de sex, etate, religie și naționalitate; poate din această imparțialitate să rezulte și popularitatea alcoolismului. Adaug o cugetare a unui bătrân măhăleanț (de data asta nu e proză!) căruia fratele său, băiat bun, alcoolic împuțit la propriu însă, i-a spart geamurile casei într-o criză de abstinență… financiară: „primul lucru pe care ți-l bei pe veci, nu e sănătatea, ci caracterul”. Mai adaug, în concluzie, că nu am întâlnit și nu am auzit de cineva care să-și fi anihilat caracterul din cauza fumatului. Am întâlnit însă persoane considerate (?) aproape geniale, dar fără urmă de caracter; desigur, nu fumau…
Cu ce altceva aș putea încheia decât tot cu o concluzie horațiană: „Beția este izvorul tuturor viciilor”; dar, oricum, bețivii nu le au cu cititul decât pe fundul sticlei și al paharului.
Cât valorează grija Statului, de la care am pornit, o relevă și faptul că (din surse autorizate, producătoare adică), vânzările de tutun nu au scăzut, având dimpotrivă un trend ascendent; o creștere a prețurilor înseamnă în fapt încasări mai grase la buget, căci, ne învață tot romanii Respublica nunquam deficit (Statul nu pierde niciodată).
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
