Fumul tabagic sau alcoolemia (marea dilemă națională )

Două elemente stau la baza secventelor însemnări civice. Primul îl reprezintă cotidianul îndemn prezent pe toate lungimile și scurtimile de unde „Pentru sănătatea dumneavoastră consumați zilnic doi litri de lichide”. Formularea  o putem include fie la aberații (deși liderii noștri și-ar dori probabil uniformitatea  electorilor, nu toți avem aceleași date somatice – înălțime, greutate –  sau necesar de… lichidități), fie la perversități, după cum mi s-a dovedit ipso facto.

Nu putem ignora vocile străzii, dar nici pe cele ale pieței, fie ea și agroalimentară. Într-un asemenea punct de desfacere a produselor de sezon și nu numai, mi s-a apărut absolut relevant dialogul dintre doi cetățeni turmentați, dar fără a prezenta același grad de alcoolemie, de ebrietate deci, adică unul dintre ei fiind totuși mai apropiat de luciditate, sobrietate (iată ce mirabilă se dovedește latina în continuare cu jocurile ei semantice: ebrius însemnând  cel care a băut deja, în opoziție cu sobrius – cel care încă nu (și-)a băut (mințile), față de interlocutor, ca să nu-i zic intersughițător; cel aproape sobru încă, măcar etimologic judecând, îl întreabă pe cel deja ebrius „mă, da tu cât ai băgat deja azi (era ora prânzului. n. n.)???”. Răspunsul, de o logică abisală și înspăimântătoare: „doi litri de lichide, mă, cum zice la televizor, de săniuță, că n-o fi să beau benzină pentru sănătatea mea!” (un exemplu similar l-am urmărit pe un canal național, tv. nu de scurgere, semn că înțelepciunea bahică  circulă…).  Evident, e vorba de prietenoasa votcă „Săniuța” cu un preț accesibil cetățeanului mediu și sub mediu. Exemplul viu probează faptul deloc neglijabil, surprinzător chiar,  că și categoria consumatorilor de doi litri (de alcool) pe zi, pentru propria sănătate, urmărește și implementează într-un fel specific, campaniile guvernului (indiferent de culoare) menite să asigure sănătatea și – de ce nu ? – prolificitatea poporului nostru.

Al doilea element, deductibil și din cele ce urmează, este tutunul, numit popular și „iarba Dracului”, un fel de alint până la urmă de vreme ce o consumă mulți și îl invocă și mai mulți. Dar să nu anticipăm.

În general, Statul devine (și mai) dubios) în condițiile în care, prin reprezentanții săi diriguitori, își proclamă grija, diligența față de toți cetățenii; e ca și declarația unora, amintită  și cu altă ocazie „eu vă iubesc pe toți”, sau „noi vă…”, ceea ce înseamnă „pe nimeni”, adică pe mine însumi.

bizar

Caracterul pur declarativ al grijii pentru sănătatea tuturor, a fost probat de Statul nostru deja prin închiderea a zeci de spitale și, mai ales, prin neconstruirea vreunuia în ultimele decenii, sau dacă totuși da, imposibil de utilizat; e, desigur, mult mai ușor să fii diligent prin coerciție: nu numai că nu te costă nimic, dar faci și o găunoasă economie. Nu știu precis dacă am intuit corect atunci când suspicionam că legea antifumat de la noi a „ieșit” atât de categorică, adică nespecific românească, pentru că marile concerne ale tutunului nu au „cotizat” unde ar fi trebuit, mai ales că era și an electoral, dar intrigant  e faptul că anumite aspecte nu pot fi ignorate; știrea că, la un moment dat,  „se lucrează” la o umanizare a legii, a stârnit deîndată un anume gen de istericale nefondate, fie și prin aceea că, dacă ești nefumător, cine te punea să mergi într-un local pentru fumători??? S-a constatat brusc scăderea… bruscă a numărului de îmbolnăviri pe baze tabagice, ceea ce ar fi un lucru bun, dacă n-ar fi suspect prin rapiditate, adică o minciună propagandistică ieftină precum consumul cotidian de lichide. O discuție informală pe această temă, cu un distins medic pneumolog, mi-a relevat că rezultatele într-un demers precum antitabagismul de Stat, se văd la nivel medical după mai bine de un an, doi chiar, în nici un caz după câteva luni.

Aici apare însă marea problemă, căci ar fi cel puțin la fel de interesant, dacă această luptă antifumat ar avea și varianta antialcool. Cel puțin suspect e faptul că nimeni, de la nici un nivel, n-a pus și nu pune problema alcoolismului în țara noastră; deși mai nou, aflăm că suntem un popor aproape alcoolic, așa dintr-o dată, ne ascundem mârșav și penibil în spatele celei mai dure legi antifumat, ca să nu se vadă că la consumul exacerbat de alcool suntem pe piedestal. Nu pot spune în acest sens decât, urmându-l pe Horatius, că „Proștii, când caută să se ferească de anumite vicii, cad în altele opuse acestora”; dar, și în această situație, marii justițiari, adesea antifum tabagic, dar duhnind a alcool, se dovedesc mari teoreticieni, căci, vorba senecană  „avem sub ochi viciile altora, iar pe ale noastre la spate”. Nu vreau să fiu înțeles total greșit: nu sunt neapărat un exemplar de homo fumans, deci nu fac apologia tabagismului, dar e revoltător cum nimeni nu pune problema alcoolismului la noi. Spune o vorbă „Bacchus a înecat mai mulți oameni decât Neptunus” și e adevărat, cu următoarea mențiune: mulți din cei „înecați” de bachici nu înotau în alcool, dimpotrivă. Dacă Statul român e un mămică-tătic atât de grijuliu, încât în curând nu se va mai muri din pricina ierbii Dracului,  propun totuși câteva interogații, paradoxal, neinterogative, ci constatative: cum de a crescut și crește în continuare   numărul accidentelor de circulație, provocate de bețivi? Nu am auzit încă, însă, de un accident provocat de un șofer pentru că era fumător. Nu am auzit  de omor prin imprudență provocat de țigară. Deci, având în vedere iarăși o zicere horațiană „nimeni nu vine pe lume fără vicii”, totuși ce ar fi de ales?

Nu am auzit până acum de crimă săvârșită sub influența tutunului; abundă, din păcate, criminalii bețivi, de cea mai joasă speță (nu că ar exista criminali de înaltă speță…); nu am auzit încă de vreun caz în care un fumător să omoare ca să fure spre a-și cumpăra țigări; aproape săptămânal  însă, câte o scursoare biologică  omoară un bătrân ca să-i fure pensia de 2-300 de lei cu care se oprește la primul birt. Deci, întreb din nou, ce ar fi de ales?

Nu am auzit până acum de persoane care să-și snopească în bătaie părinții și (sau) bunicii, eventual nevasta, pentru că nu le dau bani de țigări, în schimb vedem, cotidian aproape, degenerați care și-au uitat demult ereditatea, fiind în stare de cele mai crunte violențe pentru a obține bani „de băut”. O remarcă: la inundațiile de anul trecut, în destul de multe localități, jandarmii lucrau din greu la înălțarea digurilor de protecție, permițându-și doar câte o pauză de cinci minute pentru o țigară, în timp ce sinistrații stăteau la birt consumând cu jovialitate  beri după beri și Săniuțe (deși era vară). Întreb din nou: ce e de ales, cine e mai rău? căci spune Plautus „Oamenii care-i vorbesc de rău pe cei buni, sunt oameni răi”.

Nu am văzut politician arestat pentru consum de tutun, dar am văzut derbedeu beat, cu fumuri de… politician, lovind omul legii.

În fine, deși exemplificările ar putea continua, nu am auzit de persoane care să intre în comă tabagică, pe când cea alcoolică face ravagii indiferent de sex, etate, religie și naționalitate; poate din această imparțialitate să rezulte și popularitatea alcoolismului. Adaug o cugetare a unui bătrân măhăleanț (de data asta nu e proză!) căruia fratele său, băiat bun, alcoolic împuțit la propriu însă,    i-a spart geamurile casei  într-o criză de abstinență… financiară:  „primul lucru pe care ți-l bei pe veci, nu e sănătatea, ci caracterul”.  Mai adaug,  în concluzie, că nu am întâlnit și nu am auzit de cineva care să-și fi anihilat caracterul din cauza fumatului. Am întâlnit însă persoane considerate (?) aproape geniale, dar fără urmă de caracter; desigur, nu fumau…

Cu ce altceva aș putea încheia decât tot cu o concluzie horațiană: „Beția este izvorul tuturor viciilor”; dar, oricum, bețivii nu le au cu cititul decât pe fundul sticlei și al paharului.

Cât valorează grija Statului, de la care am pornit, o relevă și faptul că (din surse autorizate, producătoare adică), vânzările de tutun nu au scăzut, având dimpotrivă  un trend ascendent;  o creștere a prețurilor  înseamnă în fapt încasări mai grase la buget, căci, ne învață tot romanii Respublica nunquam deficit (Statul nu pierde niciodată).

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *