Zmeule, zmeu…

zmeu
Zmeul se rotește,
Trasează cercuri.
Are o aripă cernită.
Pesemne, s-a agățat
De baierele Cerului.
Privește în jur,
Aude pescărușii.
Se intersectează cu liniștea.
Se lipește de ea.
Apoi caută licuricii
Printre șinele de tren.
Se-odihnește pe o colină.
Răstoarnă amiaza
Ca să-i ocrotească
Pe porumbei.
Le zâmbește amiralilor,
Se cațără pe catarg
E violaceu și indecis.
Zmeule, zmeu
Fii mai precis!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *