Cred că este singurul protest în care…

• Au fost prezenţi oameni pe un arc al vârstei de 100 de ani (de la 0 ani şi câteva luni la 100 de ani şi câteva luni).
• Protestatarii au lăsat în urmă o curăţenie lună, prin voluntarii lor, care au strâns tot după manifestanţi.
• Piaţa s-a transformat într-o bibliotecă improvizată. Să umbli printre protestatari însemna să citeşti. Zi de zi numărul de pancarte (cele mai multe improvizate pe loc) a crescut. Nu au fost doar două-trei slogane, ci mii. Unde s-a mai văzut aşa ceva ? Fiecare îşi purta în văzul lumii revolta proprie, exprimată cât mai expresiv. Cu citate şi trimiteri literare de la Eminescu la Orwell, de la Păstorel Teodoreanu la Garcia Márquez. Iată numai câteva: „Mai am un singur dor: Dragnea scriitor.” „Cum nu vii tu, Ţepeş, Doamne… Caligula Imperator / A făcut din cal senator/ Liviu Dragnea, mai sinistru, / A făcut din bou ministru.” „All animals are equal. But some animals are more equal than others.”
• Singurul protest în care pancartele au strâns laolaltă atâta umor. Un hohot de râs uriaş, la adresa guvernanţilor care râd de noi. De data aceasta nu e hazul de necaz, ci pur şi simplu râsul revoltat, care are putere să dărâme răul.
• Nu am auzit până acum de proteste la care să ia parte activă (paşnică) şi câinii. Aici, în Piaţa Victoriei, da. Iată ce-am cules de pe pancartele de la gâtul câinilor: „Îmi vine să urlu!” „Mi-aţi stricat ziua de naştere!” „Voi sunteţi mai lupi decât lupii!”, acesta din urmă, fireşte, dus de un câine lup.
• Singurul în care oamenii au făcut risipă de generozitate, gentileţe, altruism: au adus de acasă termosuri cu ceai şi ceşti de unică folosinţă (să nu uităm că a fost un început de februarie geros), pungi cu bomboane, covrigi. Între oameni se auzea, ca-ntr-un salon: „Doriţi un ceai? Nu, mulţumesc, abia am băut! Daţi-l cuiva mai însetat decât mine”. Cafenelele din preajmă i-au servit pe protestatari cu ceai şi cafea. Gratuit!
• Singurul protest în care se refuză banii în plus, resimţiţi ca mită. „Ciordocraţia”, se cere democraţia, cinstea, civilizaţia. Un copil ducea în mână o pancartă pe care scria: „Nene Dragnea nu fura/ Îţi dau puşculiţa mea.”
În Piaţa Victoriei, zi şi noapte, românii au arătat lumii faţa lor cea mai luminoasă. Solidaritatea a trecut mult dincolo de Piaţă. Oamenii din case au luat parte prin telefon sau internet la revolta împotriva celor care vor să ne scoată din lumea civilizată. Da, aici şi acum suntem în Europa.
IP

Un comentariu

  1. Respect pentru intreaga dumneavoastra activitate profesionala!
    Schimbarea începe cu fiecare dintre noi! Din rândul poporului se ridica guvernanții. Cum e omul de rand asa e și conducătorul. Sa ne întrebăm pe noi înșine cat de corecți suntem, morali, integri.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *