Vine vacanța mare a spărgătorilor!

Am aflat de curând un lucru extraordinar de pozitiv. Se studiază posibilitatea ca deţinuţilor să li se dea drumul din puşcării, pentru vacanța mare. „Vacanță de la ce?” vor întreba tendenţios unii dintre noi. De la pedeapsa pe care o au de executat, vezi bine. Nu poți să execuți la nesfârșit același lucru, fără o binemeritată perioadă de odihnă. Obosești.

Vestea, trebuie să mărturisesc, m-a umplut de voie bună. Parcă şi văd forfota entuziastă, cuprinzând toate penitenciarele patriei unul câte unul, în preajma vacanței (mă încăpățânez să-i zic ”vacanță” fiindcă mulți dintre ei vor reveni, cu siguranță, pe băncile ”școlii”, pentru un nou ciclu de specializare, poate chiar niște mastere, ceva, niște doctorate).

Se fac şi se desfac programări, se verifică poate pioletul, schiurile, rucsacul. Se controlează, firește, ”gura de lup” și ”pontoarca” (alte accesorii de vacanță, vezi DEX), ranga, şișul, boxul. Fiindcă, după cum ştiţi foarte bine, organizarea unei vacanțe are o mare importanţă.

Ca să nu mai vorbim de sincronizare. Cuplurile nu-şi pot lua concediu în perioade diferite. Cine-a mai pomenit aşa ceva? Trebuie sincronizare. Mă refer la cuplurile formate din specialiștii aflați deocamdată prin pușcării și ”clienții” lor obișnuiți de afară (folosim termenul de ”clienți” fiindcă ”victime sună cam pesimist)

Iată un exemplu: Jean ”Snopeală” Gălimanu ar prefera să meargă în vacanță prin februarie. De ce? Simplu. Pentru că atunci pleacă la munte ”clientul” său, domnul inginer Vasilescu, de pe strada Fluierului, numărul 5, etaj patru, ap. 22. Jean i-a spart locuinţa de patru ori până acum. Ultima oară, din pricina nesincronizării vacanțelor, domnul inginer era acasă şi Jean s-a văzut nevoit să-i arate de ce i se spune şi „Snopeală”.

Apropierea vacanței e un bun prilej de revedere pentru prietenii vechi şi dragi. Deţinuţii merg cu un buchet de flori, o prăjitură, o carte de vizită, la tovarăşii lor de prin alte instituții, pe care nu i-au mai văzut de la razia din septembrie. Amintirile se deapănă fuior, ponturile sar ca iepurii, se face schimb de poze şi cartonaşe cu gardieni sau ”clienți”, pentru colecţie. Pace şi toleranţă.

Din când în când, se mai poate întâmpla ca nişte poliţe vechi, încă neplătite, să scoată scântei. Rivalii stau gata să se încaiere. Atunci, câte unul mai bătrân, care a escaladat multe ferestre la viaţa lui, îi apucă de umeri pe zvăpăiaţi şi-i dojeneşte blajin: „Fără şucăr, bă, să moară familia mea! Vine vacanța…” Iar ei, înduioşaţi, varsă o lacrimă şi se potolesc.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *